Cetăţenii s-au distanţat de multă vreme de această dezbatere şi savurează dupa pofta inimii, timpul liber câştigat.

"Reducerea timpului de lucru merită ceva mai mult decât vorbe de ocară. Este o evoluţie istorică. Legea noastră urmează trendul actual; în ziua de azi trebuie să încercăm orice pentru a combate şomajul. Dacă politica are vreun sens, acum are posibilitatea să ne ofere o dovadă." - declara în 1988, când a fost adoptată noua lege, ministrul muncii - Martine Aubry.

Săptămâna de lucru de 35 de ore a fost "stâlpul" politicii privind piaţa muncii a premierului Lionel Jospin; un simbol "par excellence" al intervenţiei statului şi avea un scop: crearea de noi locuri de muncă şi reducerea şomajului, pe atunci de circa 12%. Ceea ce guvernarea socialistă considera a fi un progres, opoziţia susţinea că ar fi duşmanul de moarte al economiei. În pofida tuturor criticilor, legea a fost totuşi implementată. O mare deosebire faţă de Germania, de pildă, unde timpul de lucru în birouri sau fabrici este stabilit prin contractul colectiv de muncă.

Vremurile se mai schimbă, dar francezii nu

În 2002 noul guvern de dreapta şi-a propus să transforme această lege, în istorie. De sprijinul alegătorilor n-a beneficiat însă pentru că francezii n-au mai vrut să renunţe nici în ruptul capului la timpul liber câştigat, adică la "RTT-ul" lor - aşa cum este numit acesta în jargon-ul administrativ.

Chiar şi cântecul....... a preluat în repertoriul său cultura RTT; aşadar... imposibil să mai schimbi legea! După o adevărată tiradă îndreptată către săptămâna de lucru de 35 de ore, însuşi preşedintele Nicolas Sarkozy a ajuns la concluzia că, de fapt, aşa e cel mai bine.

"Anul acesta vom merge înainte cu reforma privind săptămâna de lucru de 35 ore. Doresc ca firmele să introducă ore suplimentare pentru că cine vrea să muncească mai mult, trebuie să aibă această posibilitate. În nicio altă ţară nu există săptămână de lucru de 35 de ore. Aceasta este o invenţie franţuzească pentru care nu avem nevoie de patent. Însă, guvernul nu intenţionează să sporească timpul de lucru săptămânal. De ce? Pentru că el reprezintă baza calculului pentru orele suplimentare".

Preşedintele Franţei ar dori ca, pe hârtie, săptămâna de lucru să rămână de 35 de ore, dar cine doreşte mai mult să poată cere angajatorului să muncească din nou 39 de ore, bineînţeles...contra cost. Dar, sunt dispuşi francezii să renunţe cele 15-20 de zile libere pe care le au în plus? Categoric "nu" - susţin experţii în domeniu.