Ce ştia Abdelghani Mzoudi despre pregătirea atentatului de la 11 septembrie 2001 în Statele Unite? Aceasta este întrebarea care preocupă Curtea de apel din Hamburg. Se aşteaptă ca sentinţa să fie dată joi, 22 ianuarie. Sigur este faptul că, la Hamburg, marocanul în vîrstă de 31 de ani a întreţinut contacte cu mai mulţi din autorii atentatului. Dar, poartă şi el o parte de răspundere pentru moartea a 3000 de oameni?

Procesul împotriva marocanului Abdelghani Mzoudi se apropie de sfîrşit. Sentinţa Curţii de apel din Hamburg este aşteptată pentru joi, 22 ianuarie. Au avut loc pledoariile acuzării şi apărării, după care situaţia este destul de încordată. Procurorii federali şi acuzatorii secundari îl consideră vinovat şi cer pedeapsa maximă de 15 ani, apărarea pledează pentru achitare. Judecătorii au arătat deja direcţia către care se îndreaptă sentinţa prin surprinzătoarea decizie luată la 11 decembrie. Ei l-au eliberat pe Mzoudi din arest, ca urmare a declaraţiei ca martor a lui Ramzi Binalship, membru al celulei teroriste din Hamburg, care a participat la plănuirea atentatului de la 11 septembrie.
Binalship a fost arestat în Pakistan de către serviciile secrete americane exact la un an după atacul terorist de la New York. El este ţinut într-un loc secret, iar autorităţile americane au refuzat sistematic ca el să apară ca martor la procese sau ca declaraţiile lui să fie consemnate în procese- verbale. Pînă cînd a fost făcută o excepţie, şi atunci Binalship a numit patru persoane care au făcut parte din grupul terorist din Hamburg. Mzoudi nu figura printre acestea. Judecătorii hamburghezi au suspendat mandatul de arestare pe baza principiului legii. Credibilitatea declaraţiei martorului nu poate fi verificată, dar există dubii asupra vinovăţiei acuzatului.

Eliberarea lui Mzoudi din arest dă speranţe avocaţilor săi că vor obţine achitarea. Ei consideră că nu există deloc dovezi pentru vinovăţia mandantului lor. El nu a avut cunoştinţă de plănuirea atentatului de la 11 septembrie, ca urmare nu poartă nici o vină pentru moartea a 3000 de oameni. Nimeni nu contestă că Mzoudi era prieten cu piloţii ucigaşi, că el a închiriat locuinţe pentru ei, că a rezolvat pentru ei probleme financiare şi că a fost într-un lagăr al organizaţiei AlQaida din Afganistan. Dar toate acestea nu au fost - după opinia apărării - decît servicii "neutre" între fraţi islamişti. Iată ce declară în acest sens avocata lui Mzoudi, Guel Pinar: "Noi putem dovedi că toate aceste puncte nu constituie piese ale unui mozaic - aşa cum afirmă Procuratura -, întrucît este vorba de acte neutre. Vorbim despre acte neutre, de exemplu, dacă un negustor de arme vinde un cuţit, cu care este comisă o crimă. Aceasta nu înseamnă că negustorul de arme este complicele criminalului."

Acuzarea afirmă în pledoaria ei că relaţiile strînse de prietenie dintre Mzoudi şi membrii celulei teroriste din Hamburg sunt de ajuns pentru ca el să fie acuzat de complicitate. Argumentul este considerat insuficient şi de cel de-al doilea avocat al lui Mzoudi, Michael Rosenthal: "Tot ce deţine Procuratura este că el era în relaţii strînse cu ceilalţi. Restul este dedus de aici. Dar este prea puţin." Rosenthal mai afirmă că avem aici de-aface cu prejudecăţi: Nu înseamnă că dacă te rogi lui Allah de 5 ori pe zi şi porţi barbă eşti un islamist fanatic.

Cu toate acestea, procurorii îşi menţin cererea ca Mzoudi să fie condamnat la 15 ani închisoare. Ei sunt convinşi că el era implicat în complot, că nu este de conceput ca el să nu fi ştiut absolut nimic. El a contribuit la mascarea adevăratului mod de viaţă al teroriştilor şi, implicit, la disimularea intenţiilor lor criminale. Toate indiciile formează un mozaic al vinovăţiei.

Majoritatea observatorilor se îndoiesc că argumentele acuzării vor convinge judecătorii Curţii de apel hanseatice. Sentinţa este, totuşi, aşteptată cu un viu interes, inclusiv în străinătate. Indiferent de decizie, vor rămîne suspiciuni. Vina o poartă Statele Unite - este de părere avocatul Rosenthal - întrucît au refuzat să pună la dispoziţie martorii şi declaraţiile lor, întrucît nu au încurajat, ci au împiedicat