Odată cu anularea embargoului pentru importurile de armament impus Libiei de către UE la finele anilor 80, ca reacţie la atentatele săvârşite la acea vreme cu complicitatea Tripolis-ului, a fost defiinţată şi ultima barieră comercială pusă în calea acestei ţări de comunitatea internaţională. Deja din vara acestui an, şefii diplomaţiilor europene permiseseră reluarea schimburilor comerciale cu Libia, un exemplu urmat începând din septembrie şi de SUA. Acum, UE şi-a dat asentimentul şi pentru livrările de arme către regimul lui Moammer el Ghaddafi, după ce Libia a început să plătească despăgubiri familiilor victimelor atentatului de la discoteca berlineză La Belle. Libia şi-a asumat responsabilitatea pentru acest act terorist, consumat în aprilie 1986, exprimându-şi acordul pentru plata unor despăgubiri în valoare de 35 de milioane de dolari.

Şeful diplomaţiei de la Berlin, Joschka Fischer, a precizat însă că, în ciuda ridicării embargoului, nu există planuri concrete germano-libiene de livrare de armament: ”Nu se pune problema livrării concrete a unor categorii de armament, fiindcă, bineînţeles, capacitatea deciderii la nivel naţional a unor astfel de tranzacţii rămâne neatinsă de ridicarea embargoului. Este mai degrabă vorba despre a decide cât de mult ne deschidem faţă de profundele schimbări ce se petrec în Libia, cât de mult ne propunem să normalizăm legăturile cu acest stat. Aceasta este problemaaflată în discuţie”, a spus Fischer.

Cancelarul german, Gerhard Schroeder, intenţionează să viziteze Libia în data de 15 octombrie, însoţit de o puternică delegaţie economică. El va fi cel de-al patrulea şef de guvern al unui stat-membru al UE, care va sosi la Tripoli în urma procesului de normalizare. Ţările UE aşteaptă să încheie contracte avantajoase cu acest stat nord-african, bogat în zăcăminte de petrol şi gaz. Săptămâna trecută, Ghaddafi a inaugurat o conductă de gaz spre Italia. Astfel, Libia a devenit deja pentru Europa un important furnizor de energie.

Bunele relaţii de cooperare nu sunt în clipa de faţă umbrite decât de condamnarea la moarte a două surori de caritate din Bulgaria, pentru presupusa infectare a unui libian cu virusul HIV. Împotriva acestei sentinţe s-a putut înainta recurs la Tribunalul Suprem de la Tripoli. UE doreşte să ajute în acest caz la elucidarea adevărului, fără a transforma, însă, dosarul într-o precondiţie pentru încheierea afacerilor. Joschka Fischer a explicat în context: ” Vom depune în continuare eforturi pentru identificarea unei soluţii conforme standardelor europene în materie de drept, precum şi regulilor fundamentale în vigoare la nivel internaţional”, a precizat Fischer.

Bulgaria, o ţară care urmează să devină membră a UE în 2007, criticase pe fundalul acestei probleme, politica de apropiere de Libia, promovată de ţările comunitare.

Cel târziu în urma vizitei întreprinse de Ghaddafi la Bruxelles, în aprilie a.c., Libia a revenit în comunitatea internaţională. Printre eforturile întreprinse de Ghaddafi în acest scop s-a numărat şi renunţarea oficială, în decembrie anul trecut, la orice ambiţii nucleare.

Italia doreşte să livreze Libiei cât mai urgent nave de patrulare, pentru ca această ţară să poată captura migranţii ilegali care vor să pătrundă în UE traversând Mediterana. Italia ajută deja Libia să amenajeze lagăre pentru aceşti refugiaţi, livrându-i de curând un număr însemnat de corturi militare. Aceste lagăre, a căror construcţie este promovată în Germania de către ministrul de interne Otto Schilly, şi care au provocat ample dezbateri în Parlamentul de la Berlin, se construiesc deja în Libia, câtă vreme reprezentanta, la Roma, a Comisariatului ONU pentru refugiaţi nu a avut obiecţii. Este mai bine, s-a afirmat din partea UNHCR, ca refugiaţii să fie strânşi la ţărm, decât să se înece în mare.

În schimb, embargoul impus Chinei pentru importurile de arme după masacrul din piaţa Tien an Men, rămâne, potrivit voinţei miniştrilor europeni de externe, în vigoare. Deşi Germania şi Franţa se pronunţă deja de câteva luni în favoarea anulării sale, responsabilii reuniţi la Luxenburg au hotărât că guvernul de la Peking trebuie să ia mai întâi măsuri pentru respectarea drepturilor omului.

Referitor la Sudan, nu s-au decis încă sancţiuni, chiar dacă situaţia din provincia Darfur nu s-a ameliorat notabil, afectând în continuare aproximativ un milion de oameni.

Un alt punct aflat pe ordinea de zi a fost atitudinea UE faţă de programul nuclear iranian. După ce guvernul de la Teheran a anunţat că staţionează pe teritoriul său rachete cu rază lungă de acţiune şi întreprinde acţiuni de îmbogăţire a uraniului, UE ar putea aduce această problemă în faţa Consiliului de Securitate ONU. UE şi SUA bănuiesc Iranul că intenţionează să se doteze cu ogive nucleare. Referitor la acest subiect, Joschka Fischer a declarat: ” Cred că trebuie să continuăm discuţiile pe această temă. Situaţia este deosebit de dificilă. Mă tem că Iranul este pe cale să estimeze greşit lucrurile şi să ia, în consecinţă, decizii eronate. Ar trebui să împiedicăm acest lucru”, a spus el.

În urmă cu un an, miniştri de externe ai Franţei, Marii Britanii şi Germaniei au obţinut din partea Teheranului, după îndelungi negocieri, promisiunea că va renunţa la îmbogăţirea uraniului - faza premergătoare construirii bombei atomice. Guvernul iranian nu a onorat, însă, această promisiune.