1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Puţintică răbdare, monşer

Petre Iancu27 martie 2012

Mesajul secret transmis de preşedintele american Obama omologului său rus Putin, în chestiunea scutului antirachetă, n-a scăpat presei occidentale.

Barack Obama şi Vladimir PutinImagine: picture-alliance/ dpa

Frankfurter Allgemeine Zeitung semnalează şi valul de critici ale opoziţiei republicane, stârnite de un preşedinte american care, crezând că nu e auzit, i-a cerut liderului de la Kremlin să aibă puţintică răbdare, pentru că el, Obama, va fi mai flexibil după alegerile prezidenţiale americane.

Şi ediţia online a revistei germane Focus abordează subiectul, înregistrează şi replica lui Medvedev (îi transmit eu lui Vladimir) şi semnalează reacţia alarmată a contracandidatului lui Obama, Mitt Romney. Aceiaşi publicaţie consemnează că, potrivit deciziilor NATO, scutul ar trebui să fie edificat în Europa şi să fie dirijat de la Ramstein, în Germania, fără ca Moscova să aibă un drept de veto, aşa cum solicită Rusia.

Rămâne de văzut cât de flexibil îşi vor dori alegătorii americani să fie Obama după alegerile din toamna acestui an. Cele recente, din Germania, au permis unui nou preşedinte al Republicii Federale să-şi efectueze prima vizită externă în Polonia, şi unui partid, până de curând virtual necunoscut, cel al piraţilor, să înceapă să reconfigureze peisajul politic german.

Editorialiştii se ocupă azi pe larg, în publicaţiile germane, de vizita lui Joachim Gauck la Varşovia, precum şi de Partidul Piraţilor, care, în timp ce liberalii continuă să se prăbuşească, a reuşit să obţină un redutabil succes electoral în landul Saar. Die Welt respinge însă identificarea ascensiunii lor actuale, cu fulminanta ridicare spre tăriile politice a ecologiştilor, în anii 70.

Un partid extrăgând capital din „protestul flotant al societăţii au fost cândva şi verzii, dar ei n-au crezut că e posibilă democraţia fără partide şi n-au încercat s-o golească de conţinutul ei partinic cu noţiuni dintre cele simpliste”, relevă Die Welt.

Care condamnă deopotrivă „naivitatea agresivă” a piraţilor, subliniata lor „distanţă de sistemul pe bază de partide” şi „idealismul lor stângist”.

Succesul lor electoral, mai crede ziarul berlinez, se alimentează „dintr-un sentiment al vindictei”. Iar partidele clasice ar face bine să nu mai reacţioneze la acest triumf cu un „comic respect” ci „luându-i în serios” pe piraţi şi criticând "vidul de conţinut programatic” al noii formaţiuni.

Varii observatori admit că Zeitgeistul, spiritul timpului, le aparţine, dar consideră că piraţii n-au decât un singur subiect de program, libertatea, sau, după unii, anarhia în internet, precum şi marota democraţiei plebiscitare. Marotă pe care o au şi ecologiştii, care „o exprimă însă mult mai plicticos”, după cum notează Heilbronner Stimme.

Că ascensiunea lor coincide cu declinul galopant al liberalilor nu e de mirare, devreme ce ideile piraţilor sunt, în bună parte, congruente cu cele vehiculate iniţial de liberalism, relevă Nuernberger Nachrichten. Alţi analişti resping însă criticile liderilor liberali, potrivit cărora piraţii riscă să frizeze ori să reprezinte tirania maselor.

Importanţa libertăţii reiese şi din comentariu consacrat primei vizite externe efectuate nu întâmplător, în Polonia, de noul preşedinte al Germaniei. Pentru care, după cum scrie Osnabrücker Zeitung, „libertatea e subiectul principal”, iar Polonia este ţara sindicatului Solidarnosc, „acea mişcare de eliberare, fără de care alta ar fi fost istoria continentului nostru”.