Răpitorii au exploatat un punct nevralgic în sistemul de securitate egiptean. Lucrul acesta este evident. Dar analiştii internaţionali nu se aşteaptă la un reviriment al atacurilor derulate de grupări islamiste militante.

Motivul?! Răpitorii au formulat o cerere clară financiară: ei vor o recompensă de 6 milioane EUR de la guvernul german. Astfel că lipsa unui ţel politic al actului criminal se află într-un contrast puternic cu atentatele cu bombă sau cu arme de foc ce au avut loc în Egipt în ultimele două decenii. Atentatul din 2005 de la Sharm el Scheich, a luat viaţa a 66 persoane şi a rănit peste 200. Atunci a fost atribuită responsabilitatea unei grupări militante numite Brigăzile Abdullah Azzam.

Dar această răpire în triunghiul dintre Egipt, Sudan şi Libia demonstrează că autorităţile de la Cairo nu reuşesc să asigure securitatea în zonele izolate din deşerturi. Egiptul, de altfel extrem de conştiincios atunci când vine vorba de securitatea turiştilor săi (într-atât încât prezenţa forţelor de securitate cu arme automate aproape că distruge plăcerea unei vacanţe în zonele turistice) se arată a fi vulnerabil la criminalitatea de rând şi la conflictele ce se derulează chiar în faţa uşii sale.

„Dacă eşti atât de aproape de state eşuate precum Sudanul este aproape imposibil ca regiunile învecinate să nu sufere o degradare similară”, afirmă un analist al International Crisis Group.

Cei 19 ostatici au fost capturaţi într-o zonă izolată, deşertică, cu o densitate a populaţiei extrem de mică şi cu o prezenţă poliţienească la fel de timidă. Ei se aflau într-o călătorie organizată de o agenţie de turism la peşterile şi ruinele din regiunea Assuan. Nu poate a nu fi menţionat însă şi riscul pe care şi l-au asumat aventurierii europeni în dorinţa de a se abate de la în engleză numitul „beaten track”, pe româneşte din zonele „ultra-turistice”. Pentru că pe traseele consacrate în turismul egiptean, convoaiele de autocare respectiv maşini sunt însoţite de escorte înarmate ale poliţiei.

Oficialii egipteni au dat de înţeles că răpitorii ar fi, cel mai probabil, cetăţeni sudanezi. Responsabilii de la Khartoum au respins această ipoteză afirmând, cum altfel, că este vorba de egipteni. Tur-operatorii din regiune afirmă însă că triburi de nomazi din Egipt, Sudan sau chiar Ciad circulă în regiunea muntoasă frecvent, o distincţie între aceştia fiind foarte greu de făcut.

Această ultimă răpire nu are revendicări politice. Răpitorii nu cer eliberarea unor terorişti deţinuţi de autorităţi în schimbul vieţii ostaticilor. În schimb revendicările sunt de ordin financiar. Astfel că analiştii internaţionali avertizează asupra riscului de răspândire a actelor criminale comise de bandiţi de rând. Fireşte că fiecare dintre noi speră la o soluţionare rapidă şi paşnică a situaţiei, dar mirajul ieşirii din sărăcie conform principiului „sunt ceva bani de făcut cu răpirile astea” se poate răspândi în rândul nomazilor din nordul africii şi regiunile arabe. „Se întâmplă destul de des pe continentul negru, luaţi exemplu Yemenul”, afirmă un analist al Economist Intelligence Unit, adăugând că un astfel de exemplu, mai ales unul în care planează suspiciuni de răscumpărări plătite, poate duce la o escaladare a acestui tip de infracţiuni.

În context, Egiptul care depinde în proporţie de 6% din PIB de încasările din turism se va strădui să prevină un astfel de flagel. Cel mai probabil însă nu va decide să întărească securitatea în regiunile izolate. Efortul logistic, de personal şi financiar ar fi prea mare. Dar este posibil ca decidenţii de la Cairo să impună restricţii turistice, la fel cum s-a întâmplat în anii ´90.

Dar este puţin probabil ca această răpire să afecteze în proporţie mare industria de 12 milioane de persoane care vizitează Egiptul. Să nu uităm că au existat şocuri mai puternice, precum atentatul din 1997 de la Luxor, în care au pierit 62 de persoane de mâna islamiştilor baricadaţi în templele din Valea Regilor.