DW: D-le Arnold, SUA si NATO au subliniat in repetate randuri ca scutul anti-racheta cu baze in Romania si Polonia nu este indreptat impotriva Rusiei. Presedintele rus, Putin, considera insa ca sistemul are rolul contracararii Rusiei. Cum se vede aceasta problematica la Berlin?

R. A.: In cazul stationarii in Romania, fizica este fara echivoc: Romania nu e locul potrivit pentru a apara Europa de un eventual atac din est. Sistemul poate contracara atacuri venind din Orientul Apropiat sau Mijlociu. Nu trebuie sa pierdem din vedere ca, desi s-a ajuns la un acord nuclear cu Iranul, aceasta tara continua sa se inarmeze. Teheranul se lauda ca ar avea rachete cu raza medie de actiune, moderne si din ce in ce mai performante. O politica de securitate inseamna predictibilitate pe termen lung. De aceea, sistemul a fost conceput din start pentru contracararea unor posibile atacuri din Orientul Apropiat si Mijlociu.

DW: Argumentele militare n-ar trebui sa linisteasca spiritele la Mosocova? Poate acest sistem mai degraba modest sa fie un pericol pentru Rusia?

R. A.: Exista aici si o problema cantitativa: Rusia are foarte multe posibilitati militare. Iar scutul despre care vorbim este dotat cu putine rachete. Vestul n-ar avea nicio sansa, cu acest sistem, sa opreasca Rusia de la o desfasurare a potentialului sau de rachete. Si daca Putin se simte amenintat, trebuie sa-i reamintim faptul ca presedintele american, Obama, a invitat Rusia in 2013 sa participe activ la un scut anti-racheta comun. Putin a refuzat. Cu toate acestea, trebuie facute eforturi pentru redobandirea increderii pierdute. M-as bucura ca NATO sa invite Rusia sa inspecteze baza din Romania, si apoi, cea din Polonia. Partea ruseasca ar trebui sa primeasca dreptul de acces la aceste baze, pentru a se convinge de scopul lor.

DW: Acum, instalarea sistemului anti-racheta merge mana in mana cu extinderea prezentei militare NATO in Europa de Est. Nu este acest angajament totusi mai mult decat un simplu semn simbolic al descurajarii?

R. A.: Principiul descurajarii ramane valabil. Forta NATO trebuie sa ramana credibila, pentru a-i convinge pe toti: cine se joaca cu focul nu va avea nicio sansa. Principiul a functionat bine, pana acum. De aceea e important sa aducem mereu aminte de articolul 5 si de apararea colectiva in cadrul Aliantei. Rusia s-a jucat cu focul in Ucraina, dar si prin manevre masive sau miscari nechibzuite ale aviatiei asupra unor nave americane din Marea Baltica. Apoi, Rusia detine intre timp o forta de 60.000 de militari la granita cu Tarile Baltice, unitati dotate cu blindate.

Ceea ce facem noi are un efect dublu. Pe de-o parte, trebuie sa luam in serios necesitatile partenerilor nostri est-europeni, sa intelegem istoria lor zbuciumata. Daca nu am proceda astfel, ei s-ar orienta mai tare spre SUA, iar noi ne-am diminua sansele unei politici externe si de securitate comune, europene. Pe de alta parte, din punct de vedere militar, un batalion in regiunea baltica nu poate fi decat un simbol. Semnalul insa este clar: cine va dori sa atace regiunea, trebuie sa stie ca ataca trupele NATO. E vorba aici de psihologie, in primul rand. Putin cunoaste articolul 5 al NATO, nu imi fac nicio grija.

DW: Politicieni est-europeni reproseaza Berlinului o anumita retinere fata de angajamentul extins al Aliantei in Europa de Est. Au dreptate?

R. A.: Germania incearca sa mearga pe doua linii: sa inteleaga temerile partenerilor sai est-europeni si, in acelasi timp, sa incerce sa revitalizeze dialogul cu Rusia. Dar Germania incearca sa-i si tempereze pe unii est-europeni. Eu cred ca exista o diferenta majora de abordare. Noi vrem ca acordul NATO-Rusia sa fie respectat. Polonia si Tarile Baltice ar dori anularea acestui acord si o marire substantiala a contingentului de trupe NATO in Europa, ceea ce ar insemna sa punem gaz pe foc. Nu exista dreptate in cazul nedreptatii. Daca Putin a incalcat dreptul international – ceea ce a facut fara indoiala – nu inseamna ca si noi ar trebui sa procedam la fel. Trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a-l readuce pe Putin inapoi pe calea dreptului international.

DW: Sa ne intoarcem, in final, la sistemul anti-racheta. Poate el contracara intr-adevar un atac masiv cu rachete?

R. A.: Eu am rezervele mele, pentru ca exista mecanisme prin care poate fi pacalit acest sistem. Eficienta lui nu a fost dovedita definitiv. Pe de alta parte, cele mai multe state partenere au dorit amplasarea acestui scut anti-racheta. Alianta actioneaza in comun, compromisul fiind acceptat de toti partenerii. Doar atunci Putin si-ar atinge telul, daca NATO s-ar lasa divizata, ceea ce nu e cazul.