1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Rasism la uşa discotecii

Stephanie Höppner, Claudia Stefan14 mai 2014

Germanii preferă să se distreze între ei înşişi. Din cauză că i s-a refuzat intrarea în mai multe cluburi din Bavaria, un bărbat de culoare a depus plângere la tribunal.

Imagine: picture-alliance/dpa

"Petrecere privată", "Accesul permis numai cu rezervare", "Numai pentru clienţii casei". Aproape de fiecare dată când a încercat să intre într-un local de noapte, Hamado Dipama a primit cam aceleaşi replici. Apoi portarii i-au trântit uşa în nas. "Aceasta este realitatea în care trăim", spune bărbatul în vârstă de 39 de ani, originar din Burkina Faso. În Germania a sosit ca refugiat în 2002. Mulţi dintre prietenii lui se plâng că au parte de acelaşi tratament. Între timp, aproape toţi au renunţat să mai încerce să intre într-un local de noapte.

Hamado Dipama, membru în Consiliul pentru Integrarea Străinilor al Primăriei München, s-a decis să nu mai tolereze aroganţa proprietarilor de cluburi. În aprilie 2013, împreună cu alte persoane - un turc, un grec, un francez, un african şi un neamţ - a făcut un experiment. 20 din cele 25 de cluburi în care au încercat să intre au refuzat accesul bărbaţilor de culoare. De asemenea, nici tânărului de origine turcă nu i s-a permis să intre în orice local. În schimb, toţi ceilalţi participanţi la test, adică "albii", n-au întâmpinat nicio problemă.

"În cele mai multe cazuri, când am cerut lămuriri, portarii ne-au spus să plecăm fiindcă n-au timp de discuţii", îşi aminteşte Dipama. Un singur bodyguard, şi el de culoare, a recunoscut că localul primeşte clienţi şi fără rezervare, numai că "şeful e aici şi n-am voie să vă las înăuntru".

Procese şi despăgubiri

Rezultatul experimentului l-a înfuriat atât de tare pe Dipama încât s-a hotărât să ceară despăgubiri în instanţă. Din punct de vedere juridic, va fi foarte complicat, având în vedere faptul că orice club are dreptul să-şi selecteze clientela. Însă unde se termină regulamentul de funcţionare interioară şi unde începe discriminarea? La toate acestea se adaugă declaraţiile martorilor oculari.

Hamado DipamaImagine: privat

În context, proprietarul unei firme de securitate susţine că n-ar fi vorba de discriminare. Oamenii de ordine refuză numai accesul minorilor, al persoanelor în stare de ebrietate şi al clienţilor îmbrăcaţi neadecvat. "Probele de la dosar sunt foarte amestecate", a spus judecătorul Ulrich Locher în deschiderea procesului.

Nu este pentru prima oară când practica anumitor localuri de a refuza accesul persoanelor cu piele smeadă este analizată în instanţă. Tribunalul de la Hanovra a obligat un club să-i acorde despăgubiri morale unui cetăţean de origine turcă căruia nu i s-a dat voie să pătrundă în local.

În octombrie 2011, Biroul Antidiscriminare din Saxonia a efectuat un test, iar rezultatele au vorbit de la sine: peste din jumătate din cluburile testate au refuzat accesul clienţilor care păreau străini. Un student sirian a fost despăgubit cu 500 de euro.

Clienţii de culoare sunt discriminaţi şi la Hamburg. Persoanele de culoare participante la test nu au fost primite în niciun local de noapte de pe renumitul Reeperbahn, deşi, imediat după plecarea acestora, ceilalţi clienţi n-au avut nicio problemă la intrare.

Imagine: Reuters

Excluderea în vremuri nesigure

Pe lângă testarea cluburilor de noapte şi rezultatele altor experimente arată că discriminarea e la ordinea zilei în Germania. Astfel, Consiliul Consultativ pentru Integrare şi Migraţie a demonstrat anul acesta că tinerii cu origini străine sunt dezavantajaţi pe piaţa muncii. La aceeaşi concluzie a ajuns şi Universitatea Konstanz, în urma unui studiu în care a folosit scrisori de intenţie şi CV-uri fictive.

"Există tendinţa de a-i da la o parte pe aceşti oameni", explică sociologul Daniela Krause de la Universitatea Bielefeld. Mai ales criza economică a reanimat prejudecăţile legate de cei care arată diferit. "Când te simţi ameninţat sau crezi că resursele tale sunt periclitate, ai tendinţa de a-i subaprecia pe alţii", adaugă sociologul. Un fapt demonstrat atât în învăţământ, cât şi la obţinerea unei locuinţe sau în activitatea Poliţiei. Sub deviza "Racial Profiling", poliţiştii au înmulţit controalele de rutină în rândul străinilor, acuză criticii.

Ca străin, şi Hamado Dipama a avut parte de experienţe amare. Găsirea unei locuinţe pentru fiica sa pare a fi o misiune imposibilă. La telefon, un proprietar l-a întrebat direct din ce ţară vine. Când a auzit răspunsul, i-a trânit telefonul în nas. "Am încercat să-l mai sun, dar n-a mai răspuns." Dipama n-a găsit o locuinţă nici în ziua de azi.