În Europa, ar fi trebuit de multă vreme să ne repugne rasismul. Din nefericire, lucrurile nu stau chiar așa. În numeroase țări europene, partidele radicale de dreapta și rasiste sunt reprezentate în parlamente sau chiar în guvern.

Mizantropia de grup, incluzând rasismul, antisemitismul, rasismul anti-musulman, antițiganismul, dar și homofobia sau transfobia - este, din păcate, încă parte integrantă a multor societăți europene.

Moarte în Mediterana

Acest lucru se observă mai ales în decizia sigilării frontierelor Europei față de oamenii din Africa, Asia și țările arabe, care caută protecție la noi. Practic nu mai există nicio posibilitate de a intra nestingherit în Europa și de a solicita azil, aspect consacrat în dreptul internațional și care aparține drepturilor fundamentale ale tuturor ființelor umane.

Ca urmare, 350 de persoane s-au înecat în Marea Mediterană de la începutul acestui an - oameni care fug de război și opresiune, suficient de disperați încât să se urce în mici bărci pneumatice - în speranța de a ajunge pe țărmurile Europei și, astfel, de a primi protecție.

În 2022, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), cel puțin 2.406 persoane au murit în Marea Mediterană încercând să ajungă în locuri sigure, iar anul precedent peste 3.000.

Din 2014, cel puțin 26.000 de persoane care au vrut să traverseze Mediterana s-au înecat sau au fost date dispărute. Numărul de cazuri neraportate este ridicat. Toate acestea reprezintă mai mult decât un scandal. Avem de-a face cu o crimă împotriva umanității.

O datorie permanentă care trebuie achitată

Germania este țara din Europa care a primit cei mai mulți refugiați, dintre care peste un milion din Siria și Ucraina. Alte țări, cum ar fi Ungaria sau, mai recent, Regatul Unit, se laudă cu subminarea dreptului la azil pe teritoriul lor.

Populiștii de dreapta se bucură pentru că discursul lor este clar împărțit între "noi" și "ei": "noi, germanii", și "ceilalți", migranții și refugiații.

Rasismul a primit o nouă înfățișare, modernă. Acum nu se mai vorbește despre "rase inferioare", ci despre culturi care ar fi "incompatibile cu valorile occidentale". Acest lucru nu se aplică doar refugiaților, ci și persoanelor din familii internaționale care trăiesc în Europa de generații întregi.

Asupra lor este aruncată o vină permanentă, ba că nu sunt suficient de dispuși să se integreze, ba că religia lor este retrogradă și că nu sunt suficient de educați. Faptul că ultimul punct are legătură cu rasismul structural nu este adesea clar nici măcar pentru oamenii politici.

Teama de pierdere a privilegiilor

Din punct de vedere social asistăm la două mișcări distincte. Pe de o parte avem o societate din ce în ce mai diversă, în care minoritățile își cer cu încredere participarea.

În același timp există o tendință de regres susținută de cei care se tem pentru privilegiile lor. Unii critică faptul că nu li se mai permite să spună nimic, ba chiar că sunt întâmpinați cu rasism.

Se aude acest lucru în special de la grupurile sociale care au în mână majoritatea pozițiilor de decizie din Germania. Și acești oameni, dintre toți oamenii, simt că nu mai au voie să spună nimic și că sunt discriminați? De ce?

Unul dintre motive este faptul că minoritățile care înainte nu aveau nicio voce își prezintă acum pozițiile și emit pretenții, cum ar fi tratament și participare egale în societate. În orice caz, femeile, dar și persoanele de culoare, ori homosexualii, doresc să aibă un cuvânt de spus. Este dreptul lor.

Critica nu înseamnă anulare

Unele persoane, în special bărbați albi, consideră că apariția bruscă a unei opoziții este umilitoare. A se confrunta cu opinii contrare este ceva nou pentru ei și, prin urmare, unii au sentimentul subiectiv că li se închide gura.

Dimpotrivă: li se permite în continuare să spună orice. Presa este plină de interviuri cu bărbați albi mai în vârstă. În egală măsură este permisă criticarea lor. Critica nu înseamnă ”cancel”, anulare, ci semnalizează o societate democratică plină de viață.

Pe de altă parte, cererea de participare la mersul cetății înseamnă că grupurile până acum subreprezentate insistă să aibă acces la toate pozițiile. Acesta presupune o creştere a concurenței.

De exemplu, acolo unde înainte era normal ca șeful să fie întotdeauna un bărbat, acum există mai multe femei în poziții de conducere. Nu toți bărbații pot face față acestui fenomen. Atunci când se pune problema renunțării la privilegii, aceasta se percepe ca o retrogradare, chiar dacă este vorba doar despre o situație mai echitabilă pentru toată lumea. Așa-numitul "rasism invers" este, prin urmare, o altă acuzație foarte îndrăgită.

Şi toate aceste fapte evidente sunt întotdeauna puse la îndoială pentru a oculta adevărata dezbatere despre rasism și problemele legate de putere. De prea mult timp nu am mai vorbit despre dezavantajele la care sunt supuse minoritățile. Despre asta trebuie să fie vorba, despre implicare, respect și dreptate.

Există multe persoane și organizații în Germania active în lupta împotriva rasismului. Mulți dintre acești oameni sunt germani din comunitățile de migranți.

Sheila Mysorekar este președinta "noilor organizații germane", o asociație națională de inițiative post-migranți împotriva rasismului și pentru diversitate.