UE sprijină propunerea preşedintelui Ucrainei, Viktor Iuşcenko, bazată pe respectarea unităţii statului moldovean însă rămâne rezervată în ceea ce priveşte organizarea de alegeri în zona transnistreană. Michael Leigh a mai afirmat că Rusia trebuie să-şi onoreze obligaţiile şi să-şi retragă trupele militare din Transnistria, propunerile conţinute in planul Kozac nefiind agreate de Bruxelles.

Interesul Ucrainei in rezolvarea conflictului transnistrean pare a fi bine recepţionat la Bruxelles. Planul Iuşcenko, botezat după numele iniţiatorului său, autorul revoluţiei oranj de la Kiev Viktor Iuşcenko, conţine trei propuneri principale in rezolvarea nodului gordian din Republica Moldova: 1) puncte comune de control moldavo-ucrainene pe segmentul de graniţă transnistrean şi renunţarea la ineficientele trupe de menţinere a păcii, care au in componenţă militari ruşi. 2) abandonarea federalizării Republici Moldova, recomandată de memorandumul Kozac, introducându-se in schimb o încercare de democratizare a regimului auto-proclamat la Tiraspol 3) implicarea Statelor Unite şi a Uniunii Europene in negocierea crizei transnistrene. Autorităţile de la Chişinău par dispuse să aplice in linii mari planul ucrainean, respingându-l pe cel propus de Rusia in noiembrie 2003, aşa-zisul memorand Kozac nefiind agreat nici de Uniunea Europeană.

Intr-o intervenţie acordată in exclusivitate pentru Deutsche Welle, Michael Leigh, director general in cadrul Comisiei Europene, Direcţia Afacerilor Externe, a precizat:

Planul pe care preşedinte Viktor Iuşcenko l-a propus este un pas înainte si înseamnă in primă instanţă aducerea ambelor părţi la masa dialogului. In privinţa UE, credem ca putem aduce o contribuţie indirectă eforturilor de eliminare a conflictului din zona transnistreană prin acceptarea sugestiilor preşedintelui Iuşcenko, privind monitorizarea întregii frontiere intre Ucraina si Moldova (aproximativ 1 2000 km, n.red). Preparăm la acest moment un proiect si vom trimite la sfârşitul lunii august o echipă de specialişti care vor discuta cu autorităţile din Moldova si Ucraina cât de departe doresc să se implice in facilitarea monitorizării Uniunii Europene. Cu ajutorul Uniunii Europene vor fi create puncte comune de control moldavo-ucrainene care vor monitoriza zona de frontieră si care o vor face mult mai sigură. Mai mult, Uniunea Europeană a numit pentru Moldova un reprezentant special, experimentatul diplomat olandez Jacobovits de Szeged să ajute la soluţionarea conflictului transnistrean. Rusia trebuie să-şi onoreze obligaţiile şi să-şi retragă trupele militare, fapt care se regăseşte specificat in dialogul Rusia-UE.

Totuşi, planul ucrainean de rezolvare a conflictului din Moldova, este departe de a rezolva toate aspectele critice care minează relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol. Astfel, nu există instrumente concrete de anihilare a traficului de fiinţe umane, armament sau droguri venite pe filiera transnistreană deoarece nu se prevede in nici un fel demilitarizarea zonei. Apoi, trupele de menţinere a păcii rămân cele de până acum, şi anume cele ruseşti, fiindcă nici Uniunea Europeană şi nici Statele Unite nu şi-au exprimat vreo intenţie in acest sens. România rămâne ca de obicei, undeva pe afară, deşi trupe de menţinere a păcii trimise de Bucureşti se găsesc in mai aproape toate zonele conflict, in Irak, Afganistan si Bosnia-Herţegovina. Întorcându-ne la planul ucrainean, acesta prevede şi posibilitatea dreptului la autodeterminare al ”rezidenţilor”. Nu se specifică despre ce rezidenţi este vorba, dar apare clar că nu sunt avuţi in vedere rezidenţii din Bucovina de Nord sau Ţinutul Herţa. Cât despre posibilitatea organizării unor alegeri de regimul de la Tiraspol, Michael Leigh a declarat in mod diplomatic că este o problemă care trebuie tratată cu deosebită atenţie de către părţile implicate, o decizie finală nefiind de competenţa Uniunii Europene.

România, in ciuda declaraţiilor din ultima perioadă cu privire la Marea Neagră şi Moldova, are o prezenţă destul de palidă in rezolvarea conflictului transnistrean, rolul preponderent la nivel de idei, negocieri şi prezenţă pe teren revenind Ucrainei. Afirmaţiile preşedintelui României, cu privire la relaţiile româno-moldave, şi anume două state – o singură naţiune, au fost comentate de înaltul funcţionar european in următorul fel. Michael Leigh:

Moldova este o ţară a cărei suveranitate este pe întreg respectată de UE. Suveranitatea Moldovei este un element esenţial in rezolvarea conflictului din Transnistria. Memorandumul Kozac, spre deosebire de cel ucrainean, nu respecta pe deplin suveranitatea Republicii Moldova. România si Moldova sunt două state suverane, legate de relaţii etnice si lingvistice. Ca atare, vor avea si in viitor raporturi strânse iar Uniunea Europeană este interesată de a nu crea noi bariere intre cele două ţări.

Până la acest moment, România a avut un impact extrem de redus in Moldova, in condiţiile in care Ucraina, un actor veritabil pe scena moldavă, are interese diverse si uneori mai apropiate Moscovei decât Chişinăului. Relaţiile etnice şi lingvistice dintre cele două state româneşti nu se concretizează deocamdată in construcţia unui proiect politic comun ci rămân la nivelul poetic şi declarativ al podului de flori de peste Prut.