Când Frank-Walter Steinmeier a zburat marți spre Varșovia, publicul nu știa încă despre o altă călătorie care urma să aibă loc în mare secret. De câteva zile, președintele polonez Duda lucra la o călătorie comună, la cel mai înalt nivel.

Cinci președinți urmau să călătorească împreună pentru a se întâlni cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Dacă totul ar fi decurs conform planului, vizita ar fi putut avea loc. Dar, dintr-o dată, evenimentele din Varșovia au luat o altă turnură. 

Când Steinmeier a evitat în mod surprinzător întrebările la conferința de presă susţinută cu omologul său Duda, a devenit limpede că anumite lucruri nu sunt în regulă. Câteva minute mai târziu a explodat și bomba. ”Bild”, cel mai mare tabloid din Germania a titrat: "Zelenski îi interzice președintelui federal Steinmeier accesul în Ucraina!". La scurt timp după aceea, președintele federal a apărut în fața presei. 

Nedorit la Kiev

Omologul și prietenul său, președintele polonez Andrzej Duda, sugerase ca amândoi să se deplaseze la Kiev alături de președinții statelor baltice pentru "a da un semnal puternic de solidaritate faţă de Ucraina", a explicat Steinmeier într-o scurtă declarație. "Eram pregătit să fac acest lucru, dar se pare că acest lucru nu a fost dorit la Kiev, fapt de care am luat notă", a adăugat oficialul german
 
Președintele a păstrat un ton obiectiv, dar consternarea i se putea citi pe față. Mai presus de oricine, Steinmeier, care s-a implicat intens în Ucraina în ultimii ani, trebuie să se întrebe acum cum a ajuns să se confrunte cu dezastrul eforturilor sale.

Nu avem nicio explicație cu privire la motivele anulării vizitei, dar există suficiente speculații. Însă oricât de justificate ar fi toate motivele, ele nu vor distrage atenția de la cât de greșit este refuzul de a-l primi pe oficialul federal.

Frustrarea este un sfetnic rău

Da, pe termen scurt, acest gest poate servi drept supapă pentru toată supărarea și disperarea cauzate Kievului de către Germania și, în special, de către Steinmeier. 

Timp de ani de zile, președintele german a cultivat relații strânse cu Moscova și nu a luat suficient de în serios avertismentele privind amenințările rusești la adresa Europei de Est și a Ucrainei în special. 

Steinmeier a susținut gazoductele Nord Stream și în veto-ul german din 2008 la aderarea Ucrainei la NATO, în calitate de ministru de Externe în cabinetul Angelei Merkel. Lista supărărilor Kievului este lungă și justificată. Steinmeier însuși și-a recunoscut recent greșelile.

Se pare că politicianul social-democrat a făcut prea puțină distincție între intenție și efect. Privit din această perspectivă, nimeni nu trebuie să fie surprins de faptul că angajamentul german față de Ucraina, precum și resursele financiare uriașe din acești ani, au fost uitate. 

Da, politicienii germani au acționat cu naivitate și aroganță. Unii dintre ei au nevoie chiar de o schimbare de perspectivă în politica externă: mai multă înțelegere pentru Europa de Est, mai puțină pentru Rusia. Cu toate acestea, Steinmeier nu poate fi acuzat de intenții rele. 

Din nefericire, frustrarea din trecut a fost acum multiplicată de noi greșeli: călătoria mult așteptată a cancelarului Scholz la Kiev nu s-a materializat, lipsa livrărilor de arme și sancțiuni blocate. 

Or, dacă Scholz nu vrea să meargă la Kiev și nici să ajute, de ce ar trebui Zelenski să-l primească pe președintele Germaniei în zona de război? Este clar că președintele unei țări care luptă pentru supraviețuire are nevoie de decizii în loc de gesturi simbolice. Clar este și că acesta nu vrea să joace rolul unui figurant. Toate aceste preocupări sunt cumva de înțeles.

Efect fatal

Totuși, dacă ne gândim la viitor, respingerea lui Steinmeier este lipsită de viziune, dezastruoasă din punct de vedere politic și deosebit de neglijentă. A acționa pentru că ai dreptate nu e totuna cu a face și ceea ce trebuie. Declarându-l pe Steinmeier indezirabil, guvernul ucrainean ratează ținta și arde punțile. 

Acum, cancelarul german chiar că nu se va deplasa la Kiev. Respectul pentru cea mai înaltă funcție din țară îi interzice să facă acest lucru. Așadar, mahmureala de a doua zi în Ucraina ar putea fi una mare. Iar ea nu este câtuși de puțin diminuată de faptul că ceilalți patru președinți își duc la îndeplinire vizita. Aceasta nu face decât să evidențieze fisurile din Europa de care nimeni nu are nevoie.

Bruscarea lui Steinmeier de către Zelenski pune în pericol marea susținere de care se bucură Ucraina în Germania. Or, dacă vrea să rămână puternic și stabil pe plan intern și să continue să ajute în viitor, guvernul german are mare nevoie de această simpatie. 

Sau poate că nu.

Mai există o persoană pentru care gestul de ieri al lui Zelenski îl aranjează: despotul din Rusia care are nevoie în fiecare zi de material nou pentru mașina sa de propagandă. De data aceasta, din păcate, Zelenski i-a furnizat la greu materie primă