Pe 20 iulie 1994 Aleksandr Lukaşenko a venit la putere în urma primelor alegeri libere şi echitabile desfăşurate în Republica Belarus. De atunci nu au mai existat alegeri care să fie plenar recunoscute de opoziţie şi de ţările din vest. Din 2020 ţara se îndreaptă spre totalitarism.

Ascensiunea dictatorului şi dispariţia adversarilor

"Ultima ocazie veritabilă de alungare de la putere a lui Lukaşenko a existat în 1996", a declarat Ales Mihalevici, candidat la alegerile prezidenţiale din 2010. El se referă la confruntarea dintre Consiliul Suprem, Parlamentul din Belarus, şi Lukașenko, miza fiind îndepărtarea de la putere a preşedintelui. În 1995 deputaţi care protestau în Parlament au fost bătuţi de forţele de securitate. În 1996 Lukaşenko a dizolvat pur şi simplu forul legislativ.

Ulterior el a reintrodus prin referendum foste simboluri de stat sovietice, între care drapelul roşu-verde, înlocuindu-l pe cel alb-roşu-alb şi stema Republicii Belarus, adoptate în 1991, după proclamarea independenţei de Uniunea Sovietică. El a prelungit cu doi ani şi mandatul de preşedinte.

La sfârşitul anilor 1990 adversarii lui Lukaşenko au început să dispară. Fostul ministru de Interne Iuri Zaharenko a fost unul din liderii opoziţiei care a dispărut pe 7 mai 1999. În septembrie acelaşi an a dispărut preşedintele Biroului Electoral Central, Viktor Goncear, şi consilierul său, omul de afaceri Anatoli Krassovski. Numeroşi observatori privesc aceste evenimente ca pe un punct de cotitură în istoria ţării.

La sfârșitul anului 2019, Iuri Garawski, fost membru al unei unități speciale din Belarus, a recunoscut într-un interviu oferit DW că a participat la răpirea lui Zaharenko, Gonciar şi Krassovski şi a povestit amănunte despre modul în care aceştia au fost ucişi. Potrivit lui Garawski, ordinul de înlăturare a lui Gonciar a venit "de sus".

Forţele de securitate şi aparatul de represiune sprijină actuala putere

De la alegerile din 2020, UE, SUA, Marea Britanie, Ucraina şi alte state democratice nu-l mai recunosc pe Lukaşenko în calitate de preşedinte. El guvernează, potrivit unor politologi, "cu ajutorul baionetelor", prin represiune, cu sprijinul forţelor de securitate.

"În decurs de 30 de ani starea de spirit a oamenilor, situaţia economică şi structura socială a ţării s-au schimbat. La mijlocul anilor 1990 fostele republici sovietice s-au decis pentru democratizare şi economie de piaţă. Dar Lukaşenko a curmat această transformare şi a introdus un regim autoritar, care a devenit ulterior unul totalitar", a declarat Valeri Karbalevici, autorul unei biografii a lui Lukaşenko. Acest politolog a explicat că Lukaşenko a apropiat tot mai tare Republica Belarus de Rusia, instituind o "cortină de fier" faţă de UE. "Cele mai importante urmări sunt totalitarismul în politica internă şi întreruperea relaţiilor cu civilizaţia vestică", a explicat Karbalevici.

În 1994 Lukaşenko era un reprezentant al opoziţiei din Belarus. Astăzi el ordonă arestarea adversarilor săi şi îi persecută pe cei care gândesc altfel. În Belarus ajunge în prezent la închisoare oricine critică autorităţile. Şi cei care sprijină Ucraina, ţara care se apără de războiul de agresiune al Rusiei, riscă aceeaşi soartă.

În anul 2020 în Republica Belarus au avut loc cele mai ample proteste din istoria acestei ţări. Sute de mii de oameni au ieşit atunci în stradă pentru a protesta împotriva falsificării rezultatului alegerilor prezidenţiale. Dar protestele au fost reprimate brutal. Mai multe persoane şi-au pierdut viaţa şi alte câteva mii au fost arestate. Svetlana Tihanovskaia, care în opinia multor observatori a întrunit mai multe voturi decât Lukaşenko la alegerile prezidenţiale, trăieşte acum în exil în învecinata Lituanie, de unde conduce forţele democratice din Belarus.

Pe 17 iulie 2024 în Belarus existau 1388 de deţinuţi politici. În total, potrivit unor activişti pentru drepturile omului, din 2020 au fost condamnaţi din motive politice 3300 de oameni. Represiunile în masă datează de aproape patru ani şi zilnic apar noi informaţii privind condiţiile de detenţie ale celor aflaţi în închisori, care au tot mai grave probleme de sănătate. Cei mai cunoscuţi deţinuţi politici se află în detenţie izolaţi. De mai bine de un an nu se mai ştie nimic despre laureatul premiului Nobel, Ales Bialiaţki, despre bancherul şi filantropul Viktor Babariko şi despre Maria Kolesnikova, o lideră a opoziţiei.

Organizaţii nonguvernamentale și redacțiile unor medii independente au fost închise sau activează din străinătate. 30 de ziarişti se află la închisoare. Din punct de vedere economic, Republica Belarus a devenit tot mai dependentă de Rusia. Relațiile țării cu UE sunt practic întrerupte.

Ce se va întâmpla dacă Lukaşenko va pleca de la putere?

Lukaşenko împlineşte anul acesta 70 de ani. În ultima vreme el a apărut în public într-o stare de sănătate precară, recunoscând că "se simte obosit", ceea ce a dat naştere unor speculaţii privind o posibilă îmbolnăvire.

Următoarele alegeri prezindenţiale sunt programate în 2025 iar Lukașenko nu a anunțat dacă va candida sau nu. Dar este evident că nu are de gând să se retragă de la putere.

Ce așteaptă experții după încheierea epocii Lukașenko în Belarus? "Indiferent cine va veni la putere după Aleksandr Lukaşenko, chiar dacă va proveni din anturajul său, va avea nevoie de sprijinul societăţii. Tot ce a făcut Lukaşenko trebuie îndreptat. Ţara trebuie democratizată, scoasă din izolare la nivel internaţional şi trebuie introdusă economia de piaţă. Rusia ar putea încerca să se opună unei astfel de evoluţii. Multe vor depinde de modul în care se vor afla în acel moment Rusia, Belarus şi războiul rus de agresiune împotriva Ucrainei", crede politologul Valeri Karbalevici.