”Bienvenue, cher Friedrich!”, a spus Emmanuel Macron, zâmbind, în întâmpinarea cancelarului german la reședința sa de vară de la Chateau de Bregancon. Au urmat o strângere de mână fermă, o îmbrățișare cordială și chiar un buchet de flori pentru Brigitte Macron, toate menite să arate lumii cât de bine se înțelege noul duo franco-german.

”Este o onoare excepțională să fiu aici și, mai ales, o dovadă a prieteniei care unește Franța și Germania, dar și pe noi doi”, a răspuns cancelarul german într-o franceză impresionant de fluentă. El este doar al treilea cancelar, după Helmuth Kohl şi Angela Merkel, invitat în reşedinţa de vară a preşedintelui francez. Merkel a aşteptat 15 ani invitaţia. 

Amiciția pare să fie autentică. Însă poate această nouă restartare a motorului franco-german să treacă cu adevărat peste diviziunile profunde dintre cele două țări?

La această a 25-a reuniune a cabinetului comun franco-german de la Toulon, toată lumea a părut hotărâtă să lase în urmă anii de relații glaciale între fostul cancelar Scholz și președintele Macron.

Scena a fost cu siguranță de neuitat: pini legănați de briza mării, temperaturi calde, vin local și cina de joi seara, înainte ca miniștrii să se alăture petrecerii, a doua zi, la frumosul Chateau du Cap Brun.

Multe probleme de discutat

Reînviorarea legăturilor franco-germane nici că putea veni într-un moment mai important, în care războiul din Ucraina, discuțiile comerciale dificile cu SUA și dezacordurile bilaterale dure privind apărarea, energia și viitorul Europei stârnesc îngrijorări pe bătrânul continent.

Stefan Seidendorf, director general la Institutul Franco-German (DFI), afirmă că voința politică de schimbare este evidentă pe ambele maluri ale Rinului:

”Merz a înțeles că trebuie luate decizii revoluționare cu privire la viitorul curs al politicii germane și europene”, a declarat el într-un interviu acordat DW. "Lucrurile nu mai merg pe pilot automat sub umbrela securității transatlantice și a comerțului mondial previzibil. Toate aceste fundamente sunt acum supuse dezbaterii”.

Noua autonomie strategică a Europei

Nu surprinde așadar că securitatea și apărarea au ocupat primul loc pe ordinea de zi. În teorie, Macron și Merz sunt de acord că Europa trebuie să investească mai mult în propria sa protecție, reducând în același timp dependența de Washington. Declarația lor comună promite ”creșterea capacităților noastre de apărare pentru a consolida pilonul european al NATO”.

”Autonomia strategică” a fost formula repetată cu obstinație în timp ce miniștrii priveau spre Golful Toulon, unde se află principala bază navală a Franței și cea mai mare din Marea Mediterană. Se pune însă întrebarea cum ar trebui să arate această autonomie strategică.

Unele dezacorduri nu au putut fi îndepărtate, de pildă în ceea ce privește descurajarea nucleară. Macron a făcut în trecut presiuni pentru ca arsenalul nuclear al Franței să constituie o forță de descurajare europeană. Germania, care nu are propriile arme nucleare, s-a bazat mult timp pe sprijinul militar al SUA și a insistat ca NATO să rămână în centrul preocupărilor. Acum, cele două țări doresc să lanseze un ”dialog strategic” pe această temă, pentru a găsi posibile compromisuri.

Ambele state sunt de acord că ”forțele nucleare strategice independente ale Franței aduc o contribuție semnificativă la securitatea globală a Alianței”.

Proiecte militare comune

În timpul unui prânz de lucru, cu biban de mare prăjit și șampanie (deși biroul de presă al cancelarului s-a grăbit să precizeze că băutura preferată a fost apa), liderii au abordat și proiectele comune de apărare.

Franța și Germania își mențin angajamentul față de ”Main Ground Combat System” (MGCS) și ”Future Combat Air System” (FCAS), au anunțat oficialii. Cele două proiecte emblematice vizează livrarea unui nou tanc de luptă care să înlocuiască fostele modele franceze și germane, precum și a unui avion de luptă de ultimă generație până în 2040. Totuși, apariția unor disensiuni nu este exclusă.

Franța dorește să dețină proprietatea intelectuală și industrială asupra proiectului FCAS, companiile sale susținând că au mai multă expertiză în domeniu. Berlinul dorește o distribuție mai echilibrată a muncii și a tehnologiei.

Seidendorf afirmă că există în continuare unele rețineri în colaborare franco-germană, cum ar fi preocupările legate de prevenirea ”alunecării” know-how-ului sensibil în China.

”Depășirea acestor rezerve și construirea încrederii reciproce necesită nu doar voință politică, ci și structuri politice adecvate”, a explicat el.

Reducerea decalajului energetic

Progrese substanțiale se înregistrează însă în ceea ce privește politica energetică, după ce Germania și Franța și-au rezolvat disputa de lungă durată privind energia nucleară. Nu este puțin lucru, în condițiile pozițiilor profund divergente ale celor două țări în acest domeniu.

Franța, care produce aproximativ două treimi din energia sa electrică din surse nucleare, își extinde capacitatea și a făcut presiuni pentru ca acest sector să fie etichetat drept ”verde” la nivelul UE, ceea ce îl face eligibil pentru subvenții.

Germania, care și-a închis ultimele centrale nucleare în 2023, după ani de dependență de gazul rusesc, iar acum mizează pe importuri și pe energiile regenerabile, a blocat mult timp planurile Parisului. În special fostul guvern format din socialiști și ecologiști a criticat abordarea francezilor.

Cu toate acestea, în temeiul unui nou acord-cadru încheiat la Toulon, ambele țări s-au angajat să nu-și mai obstrucționeze reciproc opțiunile energetice, ci să se sprijine reciproc. Berlinul va renunța la opoziția sa față de includerea energiei nucleare în legislația UE, în timp ce Parisul va sprijini prioritățile germane, cum ar fi infrastructura de hidrogen cu sudul Europei și o mai mare integrare a rețelelor electrice franco-germane.

Un alt impediment în discuțiile din frumoasele încăperi ale Castelului Cap Brun a fost acordul comercial Mercosur între Europa și America de Sud. Franța militează pentru o protecție mai puternică a agricultorilor săi, în timp ce Germania dorește să evite redeschiderea negocierilor. Berlinul dorește ratificarea rapidă a acordului, considerându-l un potențial impuls pentru puternica sa industrie de export.

Prietenia continuă

La sfârșitul zilei, Merz și Macron au apărut din nou în plină atmosferă de susținere reciprocă în timpul conferinței de presă comune, subliniind necesitatea de a da face posibil un nou impuls economic în Europa, reducând birocrația și liberalizând piața muncii.

Războiul din Ucraina, un subiect care nu putea fi ignorat în timpul conferinței, a afectat în mod vizibil atmosfera caldă din sală. ”În pofida eforturilor diplomatice internaționale intense, Rusia nu manifestă nicio intenție de a pune capăt războiului său de agresiune împotriva Ucrainei”, sunt de acord cei doi lideri europeni.

Macron și Merz s-au angajat să sprijine în continuare apărarea aeriană a Ucrainei și să ofere Ucrainei garanții de securitate credibile. Varianta de a trimite ei înșiși trupe a fost negată.

Fără îndoială că duetul ”Merzcron” este departe de suspiciunea reciprocă și de răceala evidentă dintre Scholz și președintele francez. Cu toate acestea, Parisul și Berlinul au în continuare interese naționale fundamental diferite.

În plus, toate aceste acorduri atent elaborate sunt acum umbrite de incertitudinea politică de la Paris. Macron se confruntă cu o criză politică pe plan intern, în perspectiva unui iminent vot de neîncredere care i-ar putea răsturna guvernul. Situația de la Paris ridică semne de întrebare cu privire la cât de mult vor conta angajamentele luate la Toulon, dacă țara însăși va fi afectată de turbulențe interne.