Timp de mulți ani, colaborarea dintre Germania și Rusia a fost considerată un model de succes. Rusia furniza energie ieftină, contribuind astfel la competitivitatea industriei germane și la succesul exporturilor sale la nivel mondial.

Din partea germană, această politică a fost susținută mai întâi de cancelarul social-democrat Gerhard Schröder, iar ulterior de cancelarul creștin-democrat Angela Merkel. Din partea rusă, principalul actor a fost și a rămas Vladimir Putin.

Chiar și după anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014, relațiile economice au continuat. Acordul privind construirea gazoductului Nord Stream 2, care urma să lege direct Rusia de Germania și să ocolească Ucraina ca țară de tranzit, a fost semnat după anexare.

La acea vreme, alte state europene și Statele Unite avertizau deja că Rusia ar putea folosi conducta ca instrument de presiune politică și economică. Aceste avertismente s-au dovedit întemeiate.

La 24 februarie 2022, tancurile rusești au intrat în Ucraina. Putin a pus sub semnul întrebării dreptul Ucrainei de a exista ca stat independent. Speranțele Germaniei privind o ordine europeană stabilă, democratizarea Rusiei și continuarea modelului economic profitabil s-au prăbușit.

Cum au putut atât de mulți politicieni germani să se înșele?

Expertul în Rusia Mario Baumann, de la Societatea Germană pentru Politică Externă, explică: „Cu puțin timp înainte de invazie, era larg răspândită convingerea că nu există motive raționale pentru un atac asupra Ucrainei, deoarece costurile economice, militare și politice ar fi fost prea mari pentru Rusia.”

Potrivit lui Baumann, politicienii germani au proiectat propria lor logică asupra conducerii de la Moscova. „Au subestimat ambițiile imperialiste și revizioniste ale regimului.”

Cooperarea a fost redusă la minimum

După invazie, relațiile bilaterale s-au schimbat radical. Cancelarul social-democrat Olaf Scholz a proclamat o „schimbare de epocă” în politica externă și de securitate a Germaniei. De atunci, armata germană Bundeswehr este modernizată și înarmată într-un ritm accelerat.

În anul următor, ministrul apărării Boris Pistorius a declarat: „Trebuie să devenim pregătiți pentru război.” Criticii îi reproșează până astăzi că această formulare contribuie la escaladare.

Germania a pus capăt dependenței energetice de Rusia și a suspendat proiectul Nord Stream 2. În septembrie 2022, una dintre conductele gazoductului a fost distrusă printr-o explozie. Procuratura federală germană suspectează implicarea unui grup ucrainean.

Între timp, numeroasele sancțiuni ale Uniunii Europene au redus comerțul ruso-german la un nivel minim. Cooperarea oficială în domeniile culturii, științei și educației aproape că a încetat.

Descoperirea unei drone la Leipzig, un nou punct critic

Dacă guvernul lui Olaf Scholz a ezitat inițial înaintea fiecărei noi decizii privind livrările de arme către Ucraina, succesorul său, Friedrich Merz, a renunțat în mare măsură la această reținere.

În 2024, ca lider al opoziției CDU, el afirma: „Ucraina trebuie să câștige războiul. Rusia trebuie să piardă războiul.” În 2025, deja cancelar, el a vorbit despre necesitatea unei „epuizări economice” a Rusiei pe care Occidentul ar trebui să o accelereze. Totuși, această epuizare nu s-a produs până acum, iar Rusia nu a manifestat disponibilitate serioasă pentru compromisuri de pace.

În același timp, Germania resimte consecințele sprijinului militar acordat Ucrainei. Guvernul federal suspectează de mult timp Rusia de atacuri cibernetice împotriva instituțiilor statului și infrastructurii critice.

În august 2026, o dronă încărcată cu explozibili a fost descoperită și dezamorsată pe aeroportul din Leipzig, prin care trece o mare parte din ajutorul militar destinat Ucrainei. Guvernul german a acuzat public Moscova pentru acest incident.

Ca urmare Casa Rusă din Berlin a fost închisă, Consulatul General al Rusiei din Bonn a fost închis, autoritățile germane afirmând că aceste instituții funcționau ca centre de spionaj.

Moscova a răspuns prin închiderea institutelor Goethe din Rusia și a Consulatului General al Germaniei din Sankt Petersburg.

Putin a negat implicarea Rusiei în incidentul de la Leipzig și a calificat acuzațiile drept „o greșeală gravă”.

Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a mers și mai departe, numind acuzațiile „începutul unui război adevărat”.

Mario Baumann consideră însă că Germania nu ar trebui să cedeze în fața acestor amenințări: „Nu trebuie să reacționăm la temerile care sunt alimentate intenționat, deoarece ele fac parte din strategia Rusiei de a slăbi Germania și Europa.”

Creșterea temerilor în Germania

Guvernul german se confruntă și cu presiuni interne. Partidul Alternativa pentru Germania (AfD), considerat parțial extremist de dreapta, a înregistrat succese electorale și creșteri în sondaje. AfD dorește încetarea sprijinului pentru Ucraina, normalizarea relațiilor cu Rusia şi reluarea comerțului cu petrol și gaze. Tema este importantă și din cauza prețurilor foarte ridicate la carburanți din Germania.

În landul Saxonia-Anhalt, AfD a devenit la 6 septembrie cea mai puternică formațiune politică. La nivel federal, partidul conduce de asemenea în numeroase sondaje.

Politologul Sven Leunig, de la Universitatea din Jena, explică: „Sprijinul Germaniei pentru Ucraina îi îngrijorează pe mulți oameni.” El consideră însă că nu este vorba neapărat de o opoziție față de Ucraina, ci mai ales de teama că Germania ar putea fi atrasă mai profund în conflict.

Potrivit celui mai recent sondaj ARD-Deutschlandtrend, 42% dintre respondenți consideră că ajutorul militar pentru Ucraina merge prea departe.

Leunig avertizează: „Dacă sprijinul public va continua să scadă pe termen lung, guvernul va trebui, la un moment dat, să reacționeze.”

Continuarea actualei politici sau schimbare de direcție?

Până în prezent, guvernul federal își menține cursul actual. După succesul electoral al AfD, cancelarul Merz a reafirmat acest lucru în Bundestag.

Totuși, nici experții nu sunt unanimi. Politologul Johannes Varwick, de la Universitatea din Halle, consideră că este timpul pentru o schimbare: „Politica germană și europeană față de Ucraina este o combinație de sloganuri de rezistență și iluzii.” El susține că Germania ar trebui să exercite presiuni asupra Ucrainei pentru a accepta propunerile recente ale Statelor Unite, orientate spre un compromis politic.

În schimb, Mario Baumann are o poziție opusă: „Sprijinirea Ucrainei rămâne cea mai bună investiție pentru apărarea intereselor germane și europene. Guvernul federal a înțeles acest lucru și ar trebui să continue pe această cale.” Potrivit lui, este esențial ca Berlinul să acționeze împreună cu partenerii săi europeni.

Perspective

Războiul din Ucraina durează acum mai mult decât Primul Război Mondial. Nu există semne clare că se apropie de sfârșit. În aceste condiții, speranțele că relațiile dintre Germania și Rusia vor reveni în viitorul apropiat la nivelul de cooperare din trecut par, cel puțin pentru moment, iluzorii.