Oamenii nu mai pleacă din disperare din Moldova. Așa a fost în primul val, după anii ’90, când plecau ilegal, prin păduri, cu ajutorul călăuzelor. În ultimii 30 de ani, Moldova a pierdut, prin migrație, două generații - cea a părinților și cea a copiilor. Acum pleacă oameni care au venituri, au casă, mașină, dar pleacă fie pentru reîntregirea familiei, fie pentru o calitate mai bună a vieții, deoarece vor să aibă drumuri mai bune, învățământ de calitate mai ridicată, un sistem de sănătate mai prietenos la bătrânețe, etc. Anual, Moldova pierde aproximativ 40.000 de oameni.

Doar un moldovean din zece plecați se întoarce acasă. Adică, cei care nu reușesc să se integreze peste hotare. Abia în 2021, după prăbușirea regimului oligarhic și victoria în alegeri a partidului pro-european PAS, creat de Maia Sandu, s-a înregistrat o ușoară scădere a exodului. Dar tendința nu a durat mult. Invazia Rusiei în Ucraina și pericolul atacării Moldovei a generat frică și incertitudine. Întreruperea lanțurilor logistice a lovit dur economia micului stat trecut prin pandemia de Covid. În plus, criza energetică fără precedent provocată artificial de Rusia și problemele economice generate de războiul din Ucraina vecină și de numărul foarte ridicat de refugiați, au generat o inflație de peste 33% în Moldova. Pronosticurile demografilor sunt extrem de pesimiste. Potrivit lor, atât timp cât va exista o discrepanță mare între nivelul de trai din Moldova și cel din UE, exodul moldovenilor nu va putea fi oprit. „Din perspectiva integrării europene, procesul de emigrație s-ar putea tempera puțin, iar o bună parte din cei plecați, putem admite, ar putea să revină. Aceasta va aduce dividende pentru redresarea demografică a țării”, susține demograful moldovean Valeriu Sainsus.

În ultimii trei ani, Moldova a înregistrat cel mai dramatic spor natural negativ din istoria sa. În 2023, numărul nașterilor a fost cel mai mic din ultimii 180 de ani. Fiecare al patrulea moldovean are acum peste 60 de ani. Ca număr de locuitori, Moldova a revenit la nivelul anului 1953. Conform statisticilor, la 1 ianuarie 2024, în Moldova se aflau 2 milioane 423 de mii de oameni, iar peste hotare - 1 milion 70 de mii. Alți aproximativ 100 de mii vin și pleacă în decursul unui an. Potrivit demografilor, dacă nu vor fi întreprinse măsuri pentru creșterea natalității, în 30 de ani, numărul populației Republicii Moldova va ajunge la doar un milion de oameni.

Tinerii care au decis să rămână, fug de la sate, deoarece acolo nu au unde munci. Migrează spre orașele mari, cu o minimă infrastructură necesară pentru un trai normal. Există raioane unde numărul locuitorilor s-a redus și cu 50%.

În agitația zilnică a orașului, unde mii de oameni sunt mereu în mișcare, cartiere întregi se construiesc, iar magazinele și farmaciile sunt la un pas de casă, avertismentele experților despre „depopularea satelor” și „catastrofa demografică” par greu de crezut. Însă, pe măsură ce te îndepărtezi de oraș, acest adevăr devine tot mai evident. Satele sunt pustii, lacăte grele atârnă de porți, magazinele sunt închise, școlile au tot mai puțini copii și se închid, iar tinerii abia așteaptă să plece - fie în străinătate, fie la oraș, în căutarea unei vieți mai bune.

Satul Frasin din raionul Dondușeni, aflat la 200 de kilometri de capitală, este afectat grav de fenomenul depopulării, la fel ca multe alte localități din țară. Pe strada centrală, care duce spre magazin și primărie, mai vezi oameni, dar este suficient să intri în interiorul satului ca să te confrunți cu realitatea: satul este aproape pustiu.

Valentina Tabac locuiește aproape de Biserică și își amintește vremurile când prin fața porții ei treceau zeci de oameni, căruțe și mașini. Astăzi însă nu mai trece nimeni, deoarece partea de sat în care locuiește s-a transformat într-o pădure, iar drumurile au devenit impracticabile. „Partea veche a satului chiar s-a transformat într-o pădure. Unii s-au mutat mai aproape de centrul satului sau măcar mai aproape de traseu. Alții și-au vândut casele și au plecat, iar unii le-au abandonat pur și simplu. Partea asta de sat este pustie. Nici vorbă să vezi vreo mașină. Nu au cum intra. Deși nu a plouat de mult timp, apa stă adunată în gropile mari și abia de putem trece pe jos. Drumurile care cândva intersectau satul sunt acum complet impracticabile, pline cu mărăcini. E greu de trăit în sat. Oamenii nu au unde munci. Decât ca zilieri, iar lucrările sunt doar sezoniere. Dar nici liderii agricoli nu găsesc oameni - sunt nevoiți să aducă muncitori din alte sate. A rămas puțină lume în sat”, spune femeia.

Lipsa infrastructurii, a locurilor de muncă și a spațiilor de recreere îi forțează pe tineri să părăsească satele. Cei care rămân în sate fie trăiesc din ceea ce produc în grădină, fie lucrează ca zilieri. Puținele locuri de muncă disponibile sunt prost plătite și necalificate, cum ar fi menajeri, paznici sau îngrijitori la școală sau la grădiniță.

Oamenii pleacă din sate în orașe în căutarea unor condiții de viață mai bune - un proces natural de urbanizare, iar satul Frasin nu este singurul care se confruntă cu această problemă.

Directoarea gimnaziului, Tatiana Vataga, spune că la școala din sat sunt înscriși 140 de elevi, dintre care 60 sunt din satul vecin, Codrenii Noi, care face parte din comuna Frasin. „Suntem îngrijorați de viitorul satului și al școlii. Lumea îmbătrânește, satele îmbătrânesc, iar numărul copiilor în școli scade. Tineretul pleacă la muncă în străinătate, cei mai mulți în Cehia și Germania. Unii sunt mai legați de țara în care s-au născut și revin, dar puțini... Mai mulți pleacă.”

Fără tineri, satele riscă să dispară. Fenomenul poate fi observat pretutindeni în țară, mai ales în satele din nord, unde am întâlnit preponderent oameni în vârstă.

„Dacă în anul 2000 satul Frasin avea aproximativ 2200 de locuitori, conform cifrelor din 2024 numărul acestora a scăzut la jumătate. Acum avem aproximativ 1000 de oameni în sat. În același timp, Codrenii Noi, care face parte din comuna Frasin, este satul cu cea mai mare creștere a populației din întreg raionul Dondușeni”, ne-a spus primarul din Frasin, Anatolie Bojenco.

Elena Cerva are peste 80 de ani. S-a mutat în Frasin când avea 17 ani. Își amintește că atunci satul era gălăgios și plin cu oameni. Avea peste 3000 de locuitori. „Acum, abia dacă mai am cu cine schimba o vorbă în mahala”, spune ea. „Oamenii vor înceta să plece din sate doar dacă autoritățile locale vor lucra la îmbunătățirea condițiilor de viață și la crearea de oportunități pentru tineri.”

În ultimii ani, primarii din unele sate au încercat să atragă fonduri și au deschis cantine sociale, spălătorii și frizerii sociale. Dar nu toate satele sunt la fel de active și implicate în eforturile de modernizare. De cele mai multe ori, autoritățile locale nu reușesc să creeze mecanisme eficiente pentru a-i susține pe cei rămași acasă.

Pandemia a schimbat un pic viziunea oamenilor despre traiul la sat, mulți orășeni fiind în căutarea unei case la țară, cu o curte proprie. Doar că aceștia caută confort, optând pentru sate situate aproape de orașele mari, unde drumurile sunt bune și infrastructura este bine dezvoltată.

Pe de altă parte, nici orașele nu mai sunt atât de mari. 80% dintre unitățile teritorial-administrative cu statut de oraș au în jur de 20.000 de locuitori. Aproximativ 27% din populația Republicii Moldova locuiește în capitală (Chișinău) și în raioanele învecinate.

Fără tineret, satele dispar. Cei rămași trăiesc cu speranța că mulți dintre cei plecați la muncă peste hotare vor reveni, pentru că nu și-au vândut casele, ci continuă să le întrețină de la distanță.