„Am citit că doar în Afganistan a mai fost cerută renumărarea tuturor voturilor”, spune Lia, studentă la Arhitectură, nemulțumită de decizia Curții Constituționale. În fiecare seară, de la anunțarea rezultatelor primului tur al prezidențialelor, studenții se strâng în jurul statuii lui Mihai Viteazu din fața Universității pentru a atrage atenția că România e pe cale să deraieze.

Locul e simbolic, chiar dacă nu se prea vorbește, fiindcă exact cu 150 de ani în urmă, studenții de atunci încercau să inaugureze cu forța sculptura ecvestră a artistului francez Carrier Belleuse, adusă de la Paris cu un an înainte, în 1873. Guvernul era temător și amâna dezvelirea, așteptând un moment prielnic, în așa fel încât să nu-i supere pe otomani, într-o vreme în care țara nu-și obținuse independența. Urcat pe treapta soclului din marmură, un tânăr ține steagul desfășurat al Uniunii Europene și peste el un carton pe care e scris cu carioca verde „Luați-vă mâinile de pe votul meu”. Are un aer de cercetaș neînfricat, afară sunt doar două grade, dar studentul cu steagul, îl ține întins fără mănuși minute în șir, să fie fotografiat de toți, iar mesajul lui să ajungă până la judecătorii Curții Constituționale.

Atmosfera e destinsă și în același timp apăsătoare, cafelele, țigările, culorile hainelor, dezinvoltura și siguranța opiniilor arată cât de diferiți sunt acești tineri față de cei care veneau în Piața Universității în 1990. Într-un fel, frica lor e mai mare acum, decât era speranța părinților lor în urmă cu 35 de ani. Unii dintre ei chiar sunt copiii celor care strigau atunci. „Tatăl meu a luptat la Revoluție și nu m-a crescut să tac din gură” îmi spune o studentă de la SNSPA, care nu vrea să repete viețile trăite de părinții și bunicii ei, pe care le-a ascultat toată copilăria. „Să fii corupt sau legionar e o crimă mai mare decât să fii femeie” scrie pe pancarta ei, ca răspuns la toate declarațiile extremiste făcute de Călin Georgescu, intrat în turul al doilea al prezidențialelor cu ajutorul platformei TikTok. „Mai bine suc microcipat, decât fascism reambalat”, apare ironic alt carton, fluturat în mulțime. „Când românii nu votează, TikTok vă manipulează” strigă într-un glas cu toții, sărind în același timp. Sar și strigă, de frig și de disperare că în țara lor ar putea veni un președinte ca la Kremlin. 

„Părinții mei au fost bătuți aici de mineri în 1990” îmi zice și Laurențiu, care face Facultatea de Construcții, „nu vrem ca România să se întoarcă în acele vremuri”. „Nu vrem să facem presiune, vrem doar să atragem atenția că lucrurile pot ajunge ca în Belarus” spune o specialistă în comunicare venită să protesteze împotriva Curții Constituționale. „Ce să facem, să plecăm?” se întreabă o arhitectă venită cu studentele ei. „De mult ori ne ndreptăm într-o direcție greșită” adaugă ea nemulțumită că „legile sunt strâmbe”, iar „cele bune nu se aplică niciodată”. E deja aproape 11 noaptea, dar frica, nervii și entuziasmul îi țin pe toți concentrați asupra mesajelor care speră să ajungă până la Curtea Constituțională fiindcă „acolo sunt Dumnezeii țării”, cum zice Marian de la Matematică. 

Neobosiți strigă și sar „Renumărare, ați ajuns la disperare” și  „Votul e vot, voi de noi vă bateți joc”. 

Curtea Constituțională a României (CCR) a decis ieri renumărarea tuturor voturilor exprimate, adică 9,4 milioane, fără să ofere o motivație clară. Totul după ce prezidențiabilul Cristian Terheș, care a intrat prima dată ca europarlamentar pe listele PSD și anul acesta pe cele ale AUR, a reclamat la CCR că în două secții voturile lui Ludovic Orban ar fi fost contabilizate la Elena Lasconi. Din această contestație nu rezulta că ar fi trebuit numărate toate voturile, dar Curtea părea că are nevoie doar de un pretext pentru a face acest joc. „Solicitarea CCR nu a fost făcută cu bună credință” strigă de la megafon cea care conduce toată manifestația și care e ascultată când citește întreaga explicație dată pe Facebook de Constantin Mârza, observator internațional la alegeri: „În 20 de ani de experiență în alegeri am întâlnit o singură situație în care s-a decis renumărarea tuturor voturilor: în Afganistan, în 2014. Câteva mii de lucrători ai Comisiei Electorale, împreună cu câteva mii de reprezentanți ai celor doi candidați (erau, ca și la noi, alegeri prezidențiale) și alături de câteva sute de supervizori ai ONU (din care făceam și eu parte) și câteva sute de observatori naționali și internaționali au petrecut circa 6 săptămâni în două hale imense și au renumărat voturile din cele circa 12.000 de secții de vot. Exercițiul a fost inutil – renumărarea, deși a schimbat cifrele din dreptul fiecărui candidat, nu a schimbat ordinea acestora, iar soluția crizei a fost, în cele din urmă, tot politică”.

Studenții ascultă în liniște întreaga explicație a expertului în alegeri și la sfârșit strigă și mai tare „CCR votul e vot, voi de noi vă bateți joc”, „Libertate, libertate”, „Nu fascismul e răspunsul”.