Lista a fost aşteptată cu mult interes de opinia publică din întreaga lume. Pentru a treia oară, clasamentul publicat de ”Reporteri fără fontiere” ar putea da peste cap planurile guvernanţilor şi ale celor care se angajează să respecte drepturile fundamentale ale omului, capitol la care figurează, în mod evident şi libertatea de expresie. În întreaga lume jurnaliştii continuă să fie urmăriţi şi intimidaţi, ziare, posturi de radio şi televiziune, pagini de internet să fie închise zilnic. Cenzura este răspândită. Mediile de informare independente sunt aproape inexistente, se arată în raport.

Reprezentanta organizaţiei “Reporteri fără frontiere” din Berlin, Elke Schaefter, ne-a explicat pe ce bază se întocmeşte acest clasament: “Organizaţia îi chestionează pe reprezentanţii celor 17 filiale proprii răspândite pe toate cinci continentele. Apelăm la întreaga reţea de corespondenţi, în număr d e130, din care fac parte şi jurişti, cercetători, militanţi pentru drepturile omului. Pregătim în acest sens un catolog de întrebări, cel din acest an are 52 de pagini. Chestionarul cuprinde referiri la atacuri corporale directe asupra jurnaliştilor dar şi atacuri asupra conţinutului materialelor. Vrem să ştim în ce măsură intrevenţia statului este sesizabilă, ca de exemplu prin reducerea fondurilor de reclamă, în cazul în care conţinutul nu este conform cu cerinţele finanţatorilor. Avem aşadar un catalog complex, care chestionează toate indiciile care ar putea scoate în evidenţă orice fel de îngrădire a libertăţii de exprimare.” mai spune Elke Schaefter.

Care este însă situaţia în România? În ce măsură reflectă locul 70 din actualul clasament adevărata situaţie din presa română?

Cristian Tudor Popescu, preşedintele Clublui Român de Presă şi redactor şef al cotidianului Adevarul a comentat pentru radio Deutsche Welle: “În mod normal, ar fi trebuit să mă mire această ciudăţenie de raport, în care România se află, din punctul de vedere al libertăţii presei, în urma unor ţări ca Burkina Fasso sau Congo, precum şi alte ţări africane, unele dintre ele sfâşiate de război civil.

Nu înţeleg, de asemenea, cum poate să se afle Bulgaria pe locul 36 şi România pe locul 70. Sunt nişte criterii care îmi scapă, cele după care lucrează aceşti domni.

Întâmplător, însă, i-am şi cunoscut în viu. Au venit la mine nişte reprezentanţi ai Reporters sans Frontiers, în calitatea mea de redactor-şef al celui mai prestigios cotidian din România - Adevărul - şi preşedinte al celei mai puternice organizaţii de presă din România - Clubul Român de Presă - şi mi-au pus tot felul de întrebări. Eu le-am răspuns pe larg şi cu bunăvoinţă. Nimic sau aproape nimic din ceea ce am spus nu s-a regasit în raportul pe care l-au făcut după aceea domnii de la Reporters sans Frontiers despre libertatea presei din România.

Prin urmare, ei sunt pentru mine o organizaţie lipsită de obiectivitate, care vine cu nişte păreri preconcepute în teren şi livrează astfel de rapoarte mai mult sau mai puţin fantasmagorice.

Deci, pentru mine este foarte clar că este vorba de o organizaţie care funcţionează cu convingeri apriorice, cu prejudecăţi pe care doreşte să le implementeze neapărat sub semnul unei aparente “obiectivităţi ştiinţifice”.

Mă mărginesc să constat că, pentru orice gazetar din această ţară, chiar şi pentru cel mai înverşunat contestatar al libertăţii presei din România, acest raport reprezintă o aberaţie”, a conchis Cristian Tudor Popescu.

De menţionat că, potrivit aceluiaşi raport, jurnaliştii din ţările scandinave se confruntă cu cele mai puţine probleme în timpul exercitării meseriei. Danemarca, Finlanda şi Islanda ocupă primele trei locuri ale clasamentului, în vreme ce Germania îşi împarte poziţia a 11-a cu Estonia, Suedia şi Trinidad-Tobago, iar Statele Unite ale Americii se situază la egalitate cu Belgia pe locul 22. Ultima poziţie, a 167-a, revine Coreei de Nord, imediat după Cuba.