Trei rachete rusești din cele peste 80, care au lovit luni dimineață ținte în Ucraina, au survolat spațiul aerian al Republicii Moldova. Fiind o țară neutră, cu statut stipulat în Constituție, autoritățile de la Chișinău au răspuns diplomatic, doar condamnând agresiunea rusă. Această situație, însă, a lansat discuții aprinse în spațiul public despre vulnerabilitatea sistemului de apărare al țării, inclusiv în cazul unui scenariu de atac nuclear.

Investim în sisteme de apărare sau accedem într-un bloc militar?

Înainte de 1990 Republica Moldova era integrată în sistemul de apărare antiaerian, dar și de atac, al Uniunii Sovietice, care invoca permanent pericolul unei agresiuni din partea occidentului. După declararea independenței, acest sistem s-a distrus, iar multe din avioanele rămase ca moștenire au fost vândute de precedentele guvernări. După războiul din Transnistria, autoritățile de la Chișinău au luat decizia ca țara să fie una neutră, iar atât strategiile în domeniul militar, cât și dotarea armatei naționale cu armament modern au fost ignorate de politicieni. Mai mult chiar, de peste 30 de ani Chișinăul nu este parte a niciunui bloc militar. Acestea dar și alte aspecte, în situația escaladării războiului din Ucraina, ar putea face țara o victimă ușoară a regimului de la Moscova.

Generalul și ex-ministrul Apărării din Republica Moldova, Vitalie Marinuța, consideră că prin atacul de luni cu rachete a civililor ucraineni, Federația Rusă, a devenit un stat terorist, iar Republica Moldova trebuie să-și schimbe viziunea privind statul de neutralitate.

„La momentul actual noi ar trebui să gândim în complexitate, deoarece protecția aeriană este o chestiune foarte și foarte costisitoare. Nu e atât de simplu să dotezi armata națională cu sisteme antirachetă, iar economia Republicii Moldova, în acest moment, nu are capacitatea de a susține o astfel de înarmare, doar dacă am putea negocia cu partenerii noștri să ne doteze. Chiar și în acest caz, asemenea sisteme pur și simplu nimeni nu le va dona. La aceasta se adaugă antrenamentele efectivului, iar acest proces poate dura de la trei la cinci ani. Din punctul meu de vedere, ar fi mult mai binevenit dacă noi am aboli acel articol de neutralitate din Constituție și, dat fiind faptul că nu suntem implicați în război, dar avem șanse să fim o țintă a Federației Ruse, să optăm pentru a deveni membri ai NATO. În acest caz, art. 5 al Alianței ne va oferi o umbrelă de protecție. Sigur că mulți vor spune că nu este ceea ce ne trebuie nouă și că nu avem suportul popular. Deoarece, pe parcursul celor 30 de ani de independență, toate forțele politice, fie de dreapta sau stânga, pro-ruse sau pro-europene, au promovat și educat cetăţenii țării să fie adepți ai neutralității, amăgind poporul că aceasta ne va proteja. Vedem că nu e așa, iar cei care ne-au impus neutralitatea, la momentul actual, au încălcat această neutralitate”, a declarat pentru DW ex-ministrul.

Buget și armată mică

Una din problemele majore ale țării este faptul că Republica Moldova nu s-a preocupat sau chiar a ignorat, pe parcursul mai multor ani, domeniul apărării naționale. Chiar dacă Ucraina a fost implicată în conflict cu Federația Rusă din 2014, Chișinăul nu a inclus subiectele ce țin de apărarea națională în agenda politică drept subiecte importante, nu au fost discutate pe larg de partidele politice, de Parlament sau Guvern şi nu au fost trecute ca priorități în programele de guvernare. Mai mult ca atât, bugetul armatei naționale a Republicii Moldova este unul din cel mai mic din Europa, fiind, până la războiul din Ucraina, estimat la 1,32 miliarde de lei, ceea ce constituia 0,38% din PIB. Totuși, Guvernul Republicii Moldova a majorat în această vară bugetul Ministerului Apărării, iar Uniunea Europeană a alocat Chișinăului 40 de milioane de euro pentru dotarea armatei. De asemenea, potrivit autorităților, contingentul armatei actualmente este de peste 6000 de soldați, dintre care peste jumate sunt în bază de contract.

Eugen Sturza, fost Ministrul al Apărării, este de părere că atât bugetul, cât și Strategia Națională de Apărare, aprobată încă în 2018, trebuie revizuite, ținând cont de schimbările rapide ale factorilor care amenință Republica Moldova.

„Ar trebui nu doar revizuite, ci și aprobate niște strategii noi, prin introducerea acestor amenințări nu doar hibride, dar și a celor clasice. Tot în aceste strategii ar trebui revăzut bugetul, fiindcă bugetul din precedenta strategie nu a fost respectat. Guvernarea ar trebui să se uite la armată în fiecare zi, nu doar atunci când pericolul este aproape. De asemenea, nu este problema în efectivul sau numărul soldaților din armată, ci în motivarea lor, deoarece pregătirea unui militar durează mai mult de doi ani. Respectiv, pentru a menține un militar pregătit, trebuie să-l motivezi, deoarece unica motivația acum a militarului este patriotismul. Nu întotdeauna acesta este suficient, deoarece oamenii au familii și trebuie să aibă un salariu foarte bun, preferințe sociale, care au fost reduse. Eu cunosc țări NATO care au o armată numeric aproximativ ca la noi, dar care este mult mai bine dotată. Foarte mulți militari pleacă din sistem anume din cauza salariilor și volumului de lucru, pe care îl au. Totodată, pentru o mai bună funcționalitate în caz de pericole armate, în Republica Moldova trebuie să dezvoltăm la maxim capacitatea de mobilizare și să instruim populația”, a comentat pentru DW, Eugen Sturza.

Ce facem în caz de pericol nuclear

Regimul de la Kremlin a amenințat de mai multe ori că poate folosi oricând armamentul nuclear din dotare, iar rachetele care au survolat teritoriul Republicii Moldova ar putea conține și focoase nucleare. În acest caz, dar și în cazul unei deflagrații la centrala atomică din Zaporojie, Republica Moldova ar putea fi afectată de radiații. Nici într-un asemenea caz țara nu este pregătită, iar autoritățile moldovenești evită acest subiect pentru a nu panica populația. Chișinăul dispune actualmente de cinci centre, care se ocupă de analiza nivelului radiaţiilor, dar acestea nu ar fi eficiente în lipsa unui sistem de alertă a populației.

Directoarea executivă a Asociației Jurnaliștilor de Mediu, Lilia Curchi, nu se simte în siguranță și este de părere că autoritățile trebuie să facă mai multe eforturi pentru a proteja populația.

„Din păcate nu prea au fost oferite informații despre locurile unde să ne adăpostim, deoarece noi am documentat acest subiect și am ajuns la concluzia că nu prea există adăposturi în asemenea cazuri. Ceea ce ni s-a dat de înțeles este că ne putem ascunde în subsolurile caselor în care locuim și atât. Eu personal urmăresc diferite surse, inclusiv fonul radioactiv, care nu este actualmente îngrijorător, dar în caz de un pericol atomic nu ai când să verifici site-urile și atunci e nevoie de o pregătire la nivel de stat a unei reacții rapide. Cu părere de rău, noi ca cetățeni, dar și ca jurnaliști de mediu, nu știm răspunsurile la aceste întrebări. Deciziile în asemenea cazuri vor trebui luate la minut sau chiar secundă, iar noi nu știm cât suntem de pregătiți și care ar fi impactul”, a conchis pentru DW jurnalista.