Celebrarea centrală a Zilei Unității Germane are anul acesta loc la Saarbrücken. Micuțul land din sud-vestul Germaniei federale a avut o istorie zbuciumată: a fost în trecut ba german, ba francez, chiar și autonom. Saarbrücken găzduiește festivitățile (care țin trei zile și includ ceremonii oficiale, discursuri politice și un festival popular) pentru că Saarland deține în prezent președinția Bundesratului, camera reprezentanților landurilor în Parlamentul federal, prin șefa Guvernului regional, Anke Rehlinger.

Alături de cancelarul federal Friedrich Merz și de președintele Frank-Walter Steinmeier, oaspete de onoare a fost invitat președintele Franței, Emmanuel Macron.

”Este un semnal istoric şi o onoare de neimaginat pentru Saarland că preşedintele Franţei participă la festivitate şi va vorbi aici, la Saarbrücken”, a apreciat șefa Guvernului local. ”Prin aceasta, sărbătoarea va deveni una dintre cele mai europene Zile ale Unităţii Germane care au existat vreodată”.

Este, de altfel, pentru prima dată în peste 20 de ani când un şef de stat străin rosteşte un discurs de Ziua Naţională a Germaniei. În anul 2000, la Dresda, a vorbit preşedintele francez Jacques Chirac, iar în 2001, la Mainz, preşedintele polonez Aleksander Kwaśniewski. Șefa Senatului Poloniei, ministrul sud-coreean al reunificării și o delegație a orașului ucrainean Lviv se află și ei pe lista invitaților din acest an.

Într-un interviu pentru televiziunea publică ZDF, fosta cancelară Angela Merkel a criticat absența de pe lista vorbitorilor a cuiva din Europa de Est sau cel puțin din fosta Germanie de Răsărit.

Mesajul bisericii: ”Unde nu mai există dezvoltare, viața este moartă”

În cursul dimineții, oficialii au participat la o slujbă religioasă în care președintele Bisericii Evanghelice din landul Renania, Thorsten Latzel, a făcut apel la acțiune pentru a contracara percepțiile negative și la speranță, pentru că veștile despre crize și războaie sunt adesea greu de suportat. În predica sa, episcopul de Trier, Stephan Ackermann, a elogiat schimbarea și transformările ca surse de curaj, dar și de neliniști. ”A trăi înseamnă mișcare, schimbare, creștere. Unde nu mai există creștere, unde nu mai există dezvoltare, viața este moartă”.

De altfel, ”Viitor prin schimbare” și ”Să celebrăm ceea ce ne leagă” au fost motto-urile sărbătorii din acest an, iar gazda, Anke Rehlinger, a evocat, în discursul de deschidere, ”oamenii curajoși din Germania de Est” care ”au ieșit în urmă cu peste 35 de ani în stradă pentru libertate și democrație”. Unitatea nu trebuie, prin urmare, văzută ca „o sarcină de uniformizare internă”. Mai degrabă, schimbările necesare trebuie abordate împreună.

Merz: ”O axă de state autocratice pune în discuție democrația”

Discursul cancelarului Merz s-a dorit incisiv, menit să trezească spiritul civic atât în clasa politică dar și printre cetățeni, deoarece toamna lui 2025 este ”un moment decisiv” pentru Germania: ”Putem mai mult ca națiune, ca societate și politică. Să nu ne lăsăm paralizați de trecut. Să îndrăznim un nou început”.

Un mesaj clar pro-european a venit, de asemenea, în discursul cancelarului, chiar dacă ”nu mai este de la sine înţeles că lumea se orientează” după Europa şi Germania. Însă ”când Europei îi merge bine, Germaniei îi merge bine. Când Europei îi merge rău, Germaniei îi merge mult mai rău”. Iar pentru aceasta, Germania are ea însăși nevoie să redevină o forţă economică şi să-și asume roluri de conducere internaţională.

Nu în ultimul rând, trebuie să învețe să se apere pentru că ”o axă de state autocratice pune în discuție democrația occidentală”. Între altele, pentru aceasta, Merz a anunţat intenţia de a face serviciul militar mai atractiv.

Șeful Guvernului federal s-a adresat și celor care au întors spatele politicii tradiționale: ”Ani de migrație necontrolată către Germania au polarizat țara și au săpat noi prăpăstii în societate. Multe lucruri trebuie schimbate, dacă dorim ca ceea ce este bun în țara noastră să rămână sau chiar să se îmbunătățească”.

Concluzia cancelarului a fost un apel la responsabilitate colectivă: ”Vrem să fim o ţară liberă, democratică. Împreună, ştim clar unde vrem să ajungem”. Un mesaj la coeziune care completează o postare anterioară de pe platforma X: ”Rămâne sarcina noastră să ne apropiem unii de alții: în est, vest, nord şi sud. Diversitatea noastră ne face puternici. Ar trebui să ne refacem forţele şi să privim înainte”.

Macron: Unitatea Germaniei este și a Europei

Emmanuel Macron avea 12 ani când Germania s-a reunificat. Președintele francez și-a început discursul de la Saarbrücken cu mărturisirea unei amintiri personale despre 3 octombrie 1990, rostită într-o germană puternic graseiată: ”Oricine dintre noi, indiferent unde trăia și câți ani avea, a înțeles atunci că asistam la un punct de cotitură a istoriei. Că se scrie istorie. Mi-a fost clar că ceea ce se întâmpla va influența destinul țărilor noastre și al continentului”.

Revenind, apoi, la limba franceză, președintele Macron a afirmat că, după 80 de ani de pace, în Europa a început o eră a confruntării iar societățile sunt profund fracturate. Dar ”sărbătoarea Germaniei unite este şi o sărbătoare a Europei unite!” Dovadă că în trecut au fost războaie între Germania şi Franţa iar acest lucru a rămas în urmă.

La finalul discursului, Macron a citat unul dintre părinţii fondatori ai unităţii europene, Jean Monnet: ”Nu coalizăm state. Noi reunim oameni. Datoria noastră este să luptăm în fiecare zi pentru această unitate. Să fim demni de această misiune”.

Saarlandul se află în sud-vestul Germaniei, chiar la granița cu Franța. ”A fost multă vreme un măr al discordiei teritoriale germano-franceze. Locuitorii Saarlandului și-au schimbat apartenența la stat de cinci ori între 1800 și 1950”, explică istorica Gabriele Clemens pentru DW.

Saarland 1957: ”Reunificarea mică”

La finalul primul Război Mondial, teritoriul a fost plasat, în 1920, sub administraţia Ligii Naţiunilor, adică sub control internaţional. Puterea învingătoare Franţa a primit dreptul de a exploata bogatele zăcăminte de cărbune din Saar. În 1935 populaţia a votat, cu majoritate covârşitoare, pentru reîntoarcerea la Reichul german naţional-socialist.

Dar după al Doilea Război Mondial, Franţa a preluat din nou controlul iar din 1947 Saarland a funcționat ca stat semi-autonom, sub influenţă franceză. În 1955 a avut loc un referendum prin care se punea problema unei posibile alipiri la Republica Federală, unde tocmai erupsese așa-numitul ”miracol economic”. O majoritate de aproape 70% a votat pentru aderarea la Germania iar aceasta s-a petrecut la 1 ianuarie 1957, deschizând calea reconcilierii istorice franco-germane.

Mulți localnici vorbesc și astăzi fluent franceza, Saarbrücken este inundat, în weekend, de francezi care vin la cumpărături iar în timpul săptămânii, circa 275.000 de persoane trec granița zilnic într-o parte și în cealaltă pentru a merge la muncă.

Vorbind la „Mica Reunificare”, cancelarul din epocă, creștin-democratul Konrad Adenauer, trimitea semnale către Republica Democrată, sectorul comunist, ocupat de sovietici, al Germaniei: ”Nu renunț la speranța că și în Est sunt posibile soluții”. Până la reunificarea dintre Vest și Est aveau să treacă, însă, alți peste 30 de ani.