Pentru studenții la psihologie aflaţi în primul an, ceea ce se întâmplă momentan în administraţia americană ar putea fi un exemplu excelent de ilustrare a disonanței cognitive. La doar câteva ore după ce președintele american Donald Trump renunţă la acordul cu Iranul, secretarul de stat Mike Pompeo vizitează Phenianul, unde va încerca să transmită un mesaj limpede cadrelor locale de partid: dacă renunțaţi la armele nucleare, noi vom relaxa sancțiunile și nu vă vom ataca. Pentru regimul Kim, rezilierea acordului nu este o mare surpriză, mai ales că neîncrederea față de Statele Unite este profundă.

Înţelegeri cu termen de expirare

Însă torpilarea acordului nuclear cu Republica Islamică îl afectează şi pe liderul Coreei de Sud, Moon Jae In. În ultimele luni, el a făcut toate diligenţele posibile pentru a pune pe picioare un proces de pace, fie el şi fragil, pe peninsula coreeană. Preşedinţia sud-coreeană şi-a manifestat frustrarea față de gestul unilateral a lui Trump printr-o tăcere asurzitoare.

Chiar și unii experți americani consideră nefastă decizia domnului Trump. "De ce ar mai avea încredere Kim în concesiile la care ar consimţi preşedintele SUA, dacă acesta rupe, în mod arbitrar, un acord care a fost respectat de celălalt partener de negociere?", s-a întrebat pe Antony Blinken, fost vice-secretar de stat în timpul preşedinţiei lui Barack Obama.

O reacţie similară a avut şi renumitul politolog Vipin Narang de la Massachusetts Institute of Technology (MIT). În opinia lui, "lumii întregi i s-a reamintit că înţelegerile politice au termene de expirare şi sunt reversibile, în vreme ce arsenalele nucleare oferă asigurare pe viaţă".

"Modelul libian" nu funcţionează

În context, se remarcă declaraţia din aprilie a lui John Bolton, consilierul de securitate naţională al preşedintelui Trump, care a propus "modelul libian" pentru denuclearizarea Coreei de Nord. Ironia face că, la începutul anilor 2000, fostul lider libian Muammar al-Gaddafi a fost de acord să renunţe la dezvoltarea de arme atomice.

Câţiva ani mai târziu, regimul său a fost distrus cu sprijinul atacurilor aeriene occidentale, Gaddafi însuşi fiind linşat de gloatele înfierbântate. Exemplul libian este unul dintre motivele principale pentru care adepţii liniei dure de la Phenian vor dori să ţină cu dinţii de programul nuclear al ţării lor, pe care-l vor privi ca o asigurare de viaţă.

Greşeli de începător

În planul negocierilor viitoare cu potentaţii Coreei de Nord, onestitatea administraţiei americane se află într-o lumină discutabilă. Phenianul a semnalat până acum că doar un tratat de pace ar putea merge mână în mână cu dezarmarea nucleară.

Mulți se îndoiesc, deci, de expertiza Departamentului de Stat al Statelor Unite, care este pe cale de a decide soarta peninsulei coreene.

În fine, la acest capitol, să punctăm că, în timp ce se afla în avion cu destinaţia Phenian, secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, le-a vorbit reporterilor despre "preşedintele Un", evident fără să cunoască faptul că numele de familie al preşedintelui nord-coreean este Kim. O greșeală tipică pentru un începător.

Autor: Fabian Kretschmer / vd