Chiar dacă rezultatul definitiv întârzie, cel mai mare înfrânt al primelor alegeri prezidenţiale libere din istoria Egiptului este de pe acum cunoscut. Este vorba de tinerii activişti liberali, care l-au alungat din funcţie, cu mai bine de un an în urmă, pe Hosni Mubarak, dând dovadă de mare curaj.

Aşa-numiţii "revoluţionari Facebook" au luptat cu 15 luni în urmă pentru mai multă echitate, democraţie şi o societate civilă modernă, dorind o schimbare de sistem radicală în ţara lor. Întreaga lume a urmărit cu mare simpatie răscoala împotriva regimului despotic Mubarak, amintindu-şi chiar de schimbările istorice din Europa Centrală şi de Est, petrecute cu mai bine de două decenii în urmă.

Totuşi, euforia străinătăţii a dispărut rapid după rezultatul alegerilor parlamentare din iarna trecută, soldate cu o victorie clară a Frăţiilor Musulmane şi a salafiştilor. Rezultatul a arătat clar că majoritatea poporului egiptean are alte priorităţi. Oamenii îşi doresc mai ales securitate şi stabilitate, au nevoie de locuri de muncă şi de perspective economice.

Indiferent că ne place sau nu, egiptenii îşi doresc de asemenea o ţară în care religia lor islamică să fie mai prezentă. Totodată, aproape la fel de mulţi, procentual, par a fi dispuşi să tolereze o influenţă nedemocratică a armatei sau fidelilor fostului regim asupra scenei politice, din dorinţa de a împiedica islamizarea ţării. Egiptul pare a fi divizat în două tabere.

Victoria candidatului Frăţiilor Musulmane, Mohammed Mursi, în primul tur al prezidenţialelor, nu este cu siguranţă rezultatul dorit de occident. Desigur, fraţii musulmani nu sunt islamişti fanatici. Ei sunt adânc înrădăcinaţi în societatea egipteană, câştigându-şi mari merite în urma deceniilor în care au făcut opoziţie regimului Mubarak, şi în care au desfăşurat ample activităţi sociale.

Pe lângă adepţi ai liniei dure, în Frăţiile Musulmane se regăsesc şi politicieni pragmatici şi moderaţi. Cu toate acestea, modul în care organizaţia interpretează noţiuni cum ar fi democraţia, libertatea religioasă sau rolul femeii în societate justifică o anume îngrijorare.

Îngrijorare trebuie să provoace şi considerabila popularitate de care se bucură Ahmed Şafik, un fost fidel al lui Mubarak. Chiar dacă Şafik pare a fi un garant că Egiptul nu se va transforma într-un stat guvernat de legea Şariei, el este omul vechiului sistem, şi nu sunt puţini egiptenii care văd în el un contrarevoluţionar.

Balotajul de la mijlocul lunii iunie s-ar putea transforma într-o bătălie între islamişti şi membri ai vechiului sistem Mubarak, aprofundând numai dezbinarea din societatea egipteană.

Totuşi, trebuie menţionat şi un aspect pozitiv. Egiptenii au dovedit, prin calmul ce a domnit în timpul votului, că sunt pregătiţi pentru democraţie. Mubarak a infirmat aceasta tot timpul cât s-a aflat la putere. 

Important este acum ca drumul reformelor să fie continuat. Militarii trebuie să cedeze puterea iar forţelor islamiste nu trebuie să li se dea ocazia să anuleze libertăţile câştigate cu atâtea sacrificii.

În plus, ar fi nevoie de pârghii politice precum mass-media libere şi o opoziţie vigilentă şi în afara parlamentului şi preşedinţiei. Chiar dacă "revoluţionarii Facebook" rămân într-un viitor previzibil lipsiţi de pondere în instituţiile egiptene democratic alese, de ei ţara va avea în continuare nevoie.