Faraonii din Egiptul antic au fost îmbălsămați, la fel și alți câțiva conducători din secolele care au urmat, între care Regele Soare Ludovic al XIV-lea și liderul comunist Lenin. Mesajul? Priviți, trupurile lor sunt moarte, dar ei sunt nemuritori. Încă există culturi care își îmbălsămează morții. În alte regiuni ale lumii, oamenii îngroapă, ard sau dezmembrează trupul neînsuflețit. Vă prezentăm câteva ceremonii de înmormântare.

Tibet și înmormântarea în cer

În mijlocul înălțimilor tibetane, vulturii se adună flămânzi în jurul unui trup dezmembrat. El a fost lăsat special de "ragyapas", budiștii care se ocupă de pompe funebre, pentru a fi devorat. Ei urmează tradiția străveche a așa-numitei înmormântări în cer. Atunci când o persoană moare, aceasta este hrănită simbolic timp de câteva zile, în timp ce un călugăr îi citește din cartea tibetană a morților. Acesta este modul în care omul sfânt convinge sufletul să părăsească trupul.

În ziua înmormântării, lama (preot-călugăr budist din Tibet. n.r) îl invocă pentru ultima oară pe decedat, înainte ca trupul să fie dus la locul de înmormântare înainte de apusul soarelui. Ragyapasii dezmembrează corpul și despică capul pentru ca sufletul să poată evada. Sarcina vulturilor este apoi de a transporta defunctul în "bardo", un tărâm intermediar dintre moarte și renaștere.

India: incinerare și apă sfințită

Și în hinduism se crede că fiecare persoană renaște de mai multe ori. Prin urmare, un mort trebuie incinerat cât mai curând posibil, deoarece numai atunci sufletul său se poate elibera de corp și poate merge mai departe. În India, râul Gange joacă un rol special în acest sens. Potrivit religiei, acest râu este sacru, pentru că ar simboliza una dintre cozile de păr ale zeului Shiva. Cei care se scaldă aici sunt eliberați de toate păcatele. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care numeroase ruguri funerare sunt ridicate pe malul râului acesta pentru cei morți.

După incinerare, rudele colectează cenușa și o împrăștie în Gange, flancată de flori și ghirlande. Ei speră astfel că defunctul va scăpa de ciclul etern al nașterii, morții și renașterii și va intra în nirvana, o stare în care sufletul se odihnește definitiv. Aproximativ 100.000 de înmormântări au loc pe Gange în fiecare an. Curățenie pentru suflet, dar mai puțin pentru râu, Gange fiind una dintre cele mai murdare ape din lume.

Arta sicriului din Ghana

În alte părți ale lumii, se practică mai degrabă înmormântarea în pământ. Însă nu toate sicriele sunt la fel! În Ghana, de pildă, s-a impus o formă de artă a sicriului care nu prea are legătură cu modelele obișnuite în formă de cutie. În schimb, recipientul simbolizează ceea ce a fost important pentru decedat în viață.

A lucrat acesta ca muzician într-o trupă? Atunci sicriul poate fi comandat în forma unei chitare. A fost proprietarul unui bar? De ce nu un loc de odihnă finală în forma unei sticle de bere? Imaginația, dar nici prețurile nu au limite, pentru că așa un model de sicriu mai neobișnuit nu este probabil la îndemâna oricui.

Indonezia: Lunga călătorie spre țara morților

Însă chiar mai scumpe sunt ceremoniile de înmormântare în tribul montan Toraja din Indonezia. Pentru ca sufletul celui decedat să își găsească drumul spre Puya, adică tărâmul morților, el are nevoie de ajutorul celor vii. Altfel, dacă se pierde și rătăcește între lumi, el ar putea deveni o amenințare pentru cei rămași în urmă.

După moartea lor, defuncții sunt mai întâi îmbălsămați și așezați în casa familiei. Uneori doar pentru câteva săptămâni, alteori pentru ani de zile, în timp ce rudele economisesc pentru un gigantic ospăț funerar care durează câteva zile, menit să permită sufletului să se îndrepte spre viața de apoi. Cu cât statutul social al celui decedat este mai ridicat, cu atât mai pompoase sunt sărbătorile.

La masă vin sute de invitați și toți trebuie să fie serviți și cazați. La ceremonia funerară sunt sacrificate numeroase animale, de preferință bivoli de apă. Pentru Toraja, aceștia nu sunt doar un simbol al puterii și al bogăției, ci înzestrați și cu puterea de a-i ajuta pe cei morți să își găsească drumul spre viața de apoi. Luptele de cocoși fac și ele parte din ritual.

Punctul culminant al ceremoniei este înmormântarea propriu-zisă. Defunctul este atârnat de o stâncă într-un sicriu de lemn sculptat cu migală sau este așezat într-o peșteră săpată în stâncă, unde au loc familii întregi. În fața mormintelor din stâncă, pe un fel de balcon, stau figuri din lemn numite tau-taus, care se presupune că reprezintă decedatul.

Madagascar: Haine noi pentru strămoși

În statul insular african Madagascar, morții fac parte din familie la fel de mult ca și cei vii. Iar acești "Razana" au un dar cu totul special, căci ei pot vorbi cu zeii. În consecință, ar fi o idee bună să îi ai de partea ta ca mediatori, în caz contrar supărarea strămoșilor putând să aducă ghinion și să dăuneze întregii familii.

Pe de altă parte, Razana nemulțumiți pot fi liniștiți la festivalul funerar "Famadihana”. Uneori, aceștia stabilesc ei înșiși data, apărându-i unei rude în vis. În cele mai multe cazuri însă, un "Ombiasy", un vindecător malgaș, contactează mortul pentru a determina momentul potrivit pentru Famadihana, la care sunt invitați familia extinsă, vecinii și prietenii.

În ziua sărbătorii, defuncții sunt înfășurați în eșarfe prețioase de mătase iar cei vii și cei morți sunt prezentați unul altuia. Gazdele participă la un festin culinar și beau ”toaka gasy”, rom de casă. Se bea mult, se râde și se dansează. Iar când defuncții sunt apoi așezați în mormântul curățat și proaspăt pictat, se speră că ei sunt mulțumiți de momentul consumat. Până la următoarea Famadihana. Dat fiind că este foarte elaborat și costisitor, un astfel de festival are loc de regulă doar o dată la trei până la șapte ani.  

Festivalul japonez Obon

Numeroase țări asiatice își omagiază și ele strămoșii. Familiile își amenajează sanctuare acasă și îi onorează pe cei decedați cu flori și bețișoare fumegânde. În schimb, acestora li se pot cere favoruri mici și mari.

În Japonia, în fiecare an la jumătatea lunii august, are loc un festival de trei zile dedicat strămoșilor și numit "Obon". Potrivit credinței budiste, morții se întorc din viața de apoi în casele și familiile lor o dată pe an și trebuie să fie întâmpinați cum se cuvine. Pentru a-i ajuta să-și găsească ușor drumul, se aprind focuri de bun venit sau felinare pe altarul casei din grădini. Cei îndurerați fac zilnic ofrande alimentare strămoșilor lor, inclusiv "găluște de adio". Hrănirea simbolică este menită să atenueze suferința morților, care ar putea fi înfometați.

Potrivit credinței populare, defuncții călătoresc înapoi în viața de apoi la sfârșitul Obonului, motiv pentru care familiile le fac monturi din castraveți sau vinete iar bețișoarele sunt folosite pe post de picioare. Acestea sunt așezate fie pe altar, fie în fața ușii. Despărțirea este din nou caracterizată de foc - flăcări sub formă de personaje luminează pantele munților iar felinarele plutitoare se leagănă ușor pe râuri și lacuri.

În cadrul acestui festival popular, aproape întreaga țară este în picioare pentru a-i întâmpina pe strămoși în locurile lor natale.

Striptease pentru morți în Taiwan

În statul insular asiatic, rudelor le place să comande o "mașină electrică de flori" pentru înmormântare. Acesta este un camion cu remorcă decorat cu multe flori și lumini strălucitoare, pe care femei îmbrăcate sumar dansează pentru decedat și pentru cei îndurerați. La nevoie, un Jeep cu modificări este suficient. Din difuzoare urlă muzică pop.

Acest obicei oarecum ciudat s-a impus abia în jurul anului 1970, când se pare că lumea interlopă taiwaneză a simțit o oportunitate de afaceri la vremea respectivă. Astfel, au fost pur și simplu oferite stripteuze din cluburile de noapte conduse de interlopi ca parte a unui "pachet funerar" ieftin. Argumentul lor a fost că această idee va atrage mai multe persoane în doliu la eveniment, dar și că ar fi pe placul zeilor. În plus, dansatoarele ar fi un cadou pentru cei morți care s-au bucurat cât au fost în viață.

În marile orașe, "mașinile electrice cu flori" sunt de obicei privite cu ochi răi ca fiind imorale, dar la țară - unde există mult mai puțin divertisment - sunt cu atât mai populare.

Germania: banchete funerare și duminica morților

În Germania - ca și în majoritatea țărilor din întreaga lume - un astfel de eveniment ar fi de neconceput. Defuncții sunt îngropați într-un sicriu sau într-o urnă, se țin discursuri emoționante iar cei îndurerați aruncă pământ sau petale de flori în mormânt în semn de adio.

Ulterior, oamenii se așază împreună la o cafea și o prăjitură, pentru a arăta că viața merge mai departe. Morții sunt apoi amintiți cu ocazia unor sărbători creștine, cum ar fi Ziua Tuturor Sufletelor sau Duminica Morților, cunoscută și sub numele de Duminica Veșniciei. Acesta este momentul în care oamenii vizitează cimitirul și aprind lumânări.

Remarcăm însă că amintirea celor decedați este prezentă în toate culturile, indiferent de modul în care este sărbătorită.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.