Ea încearcă să convingă Washingtonul că nu doar Ucraina e importantă, ci întreaga zonă din jurul Mării Negre. Sprijinirea Kievului „e o condiție indispensabilă, dar nu suficientă pentru apărarea ordinii internaţionale bazate pe reguli”, crede ministra Luminița Odobescu, adăugând că, „în absenţa unei abordări regionale, există riscul unei noi agresiuni la Marea Neagră”.

Șefa diplomației române a vorbit la Institutul Hudson din Washington despre îngrijorările Bucureștiului legate de avansul Rusiei pe frontul din Ucraina și mai ales despre faptul că regiunea pontică este un „punct global de inflexiune” și că „rezultatul final al provocării Rusiei la adresa ordinii internaţionale bazate pe reguli din regiunea Mării Negre va fi reflectat la nivel global”. 

Moscova controlează nu doar Crimeea și importante spații din estul Ucrainei, ci și mare parte a zonei economice exclusive a Ucrainei, adică mult din ceea ce înseamnă zona maritimă adiacentă unui stat, care se extinde până la maximum 200 de mile marine în larg (322 de kilometri). Iar această zonă maritimă ucraineană se învecinează cu zona economică exclusivă a României.

În plus, Rusia folosește din plin războiul electronic împotriva statelor riverane la Marea Neagră, blocând regulat semnalele GPS care interferează cu traficul aerian și maritim românesc și bulgar. În Marea Baltică, e o practică obișnuită de mai bine de un an. Acum trei luni, un avion militar care îl transporta pe secretarul britanic al apărării, Grant Shapps, a pierdut semnalul o jumătate de oră. În luna mai, Finair, cea mai mare companie aeriană finlandeză, și-a suspendat pentru 30 de zile zborurile către orașul estonian Tartu, unde se află cea mai mare universitate a țării, din cauza unor probleme cu sistemul GPS. De mai multe ori, zborurile finlandeze către această destinație au fost nevoite să se întoarcă la Helsinki. Războiul electronic purtat de ruși se extinde tot mai mult spre zona civilă a statelor NATO.

Până de curând se considera că Statele Unite au munițiile ghidate cu GPS cele mai avansate, dar în ultima vreme Rusia a avansat tehnologic iar americanii au nevoie de noi tehnologii în războiul electronic actual. Potrivit The Economist, munițiile lansate de HIMARS-urile trase de ucraineni nu ar fi fost eficiente pe câmpul de luptă, fiindcă sistemele electronice rusești au bruiat semnalul GPS. 

Daniel Patt, de la Hudson Institute, a avertizat, pe de altă parte Congresul SUA că proiectilele de artilerie Excalibur ghidate prin GPS „aveau o rată a eficienței de 70%” când au fost folosite pentru prima dată în Ucraina, dar „după șase săptămâni, eficiența lor a scăzut la 6%, odată ce rușii și-au adaptat sistemele de război electronic pentru a le contracara”. 

Viitoarele războaie ar putea fi decise de cei care avansează cel mai rapid în tehnici de control electronic, cibernetic și propagandistic. România și celelalte state mici de la Marea Neagră sunt vulnerabile în fața Rusiei. Doar săptămâna trecută, între 17 și 21 iunie, s-au înregistrat 25 de atacuri cibernetice asupra unor instituții de stat din domeniul transporturi și telecomunicații, dar și asupra unor instituții private bancare. Campaniile agresive de acest fel sunt aproape continue iar la nivelul UE și NATO se înregistrează atacuri zilnice substanțiale. 49% dintre organizațiile europene au declarat că au experimentat un incident de securitate cibernetică în ultimele 12 luni și aproape 2000 de echipamente industriale din România sunt expuse unor atacuri cibernetice. 

Axa statelor autoritariste (Rusia, China, Iran, Coreea de Nord) a schimbat deja arhitectura geopolitică a lumii și sprijină din plin războiul Moscovei. La Marea Neagră, balanța este însă mai complicată, nu doar din cauza avansului rusesc, ci și fiindcă Turcia nu joacă doar cu Vestul.

Poziția României este importantă din punct de vedere strategic pentru Aliați, dar periculoasă și istoric dezavantajoasă. Bucureștiul se confruntă deja cu o ordinea regională alternativă la Marea Neagră. Nu e ceva ce urmează, e ceva ce s-a instalat și doar dacă războiul din Ucraina va fi câștigat de Occident, s-ar putea reveni la granițele și echilibrul de dinainte de 2014, când a fost anexată Crimeea.