La Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se judecă procesul intentat de Ungaria Slovaciei şi care are o mare relevanţă şi pentru relaţiile Ungariei cu România. Cu trei ani în urmă, în 2009, Slovacia a interzis preşedintelui Ungariei Laszlo Solyom să intre pe teritoriul ei, invocând momentul neoportun. Ne amintim că autorităţile româneşti au acţionat în mod asemănător, în luna martie a aceluiaşi an, refuzând preşedintelui Ungariei să intre în România pe calea aerului, dar în cele din urmă, conflictul s-a aplanat printr-un compromis reciproc. Preşedintele Ungariei sosea la Târgu Mureş cu o zi mai devreme pe cale rutieră. Slovacii însă au interzis complet intrarea preşedintelui Ungariei invocând ca temei juridic o Directivă europeană din 2004.

În primă instanţă, Ungaria a cerut Comisiei Europene să constate că Slovacia a încălcat obligaţiile care îi revin privind libera circulaţie, dar reprezentanţii Comisiei au dat drepate Slovaciei. Ungaria a intentat atunci proces ţării vecine la Curtea de Justiţie.

Astăzi, instanţa europeană de la Luxembourg a publicat Concluziile avocatului general, Yves Bot, care sunt încă o dată defavorabile Ungariei. În argumentaţia sa, se arată că deşi Slovacia a greşit invocând pentru refuzul ei Directiva 2004/38 privitoare la libera circulaţie, totuşi în esenţă ar fi avut dreptate să-l împiedice pe preşedintele Ungariei să intre în ţară, câtă vreme nu a avut consimţământul ţării gazdă. Potrivit argumentaţiei sale, vizitele şefilor de stat din cadrul Uniunii nu pot fi puse în termenii liberei circulaţii, deoarece ar ţine în primul rând de domeniul relaţiilor diplomatice.

Slovacia, dar şi România, aşteaptă acum sentinţa Curţii, care va crea un precedent extrem de important. Comisia Europeană a dat dreptate integral Slovaciei, intervenind în favoarea ei şi ulterior în cursul procesului, dar, cu toate acestea, nu este exclus ca instanţa să evite o concluzie, căci speţa este complicată şi orice hotărâre ar lua, ar conţine o contradicţie greu rezolvabilă.

Să observăm mai întâi că avocatul general a susţinut că vizita unui preşedinte dintr-un stat membru în alt stat membru al UE poate fi blocată de ţara gazdă în mod legitim. Dar această situaţie, argumentabilă juridic, vine în contradicţie vădită cu proiectul politic al UE, care ar trebui teoretic să conţină, în chiar premisele sale, imposibilitatea unor tensiuni diplomatice de acest tip. În momentul aderării noilor ţări la UE, Comisia s-a asigurat că toate condiţiile politice au fost îndeplinte şi că au fost soluţionate inclusiv vechile litigii istorice. În speţă, Comisia Europeanpă a apreciat că Ungaria, Slovacia şi România nu vor mai fi niciodată în situaţia unor conflicte diplomatice. În linii generale, avocatul general argumentează un fapt care, conform proiectului politic al UE, nu ar fi trebuit să aibă loc şi nu ar trebui în niciun caz să mai aibă loc pe viitor. În esenţă, avocatul general consolidează ideea suveranităţii statului naţional, într-un chip care este tot mai mult pus în discuţie de ultimile evoluţii ale Uniunii Europene. Dacă Europa este pregătită de federalism aşa cum se susţine în anumite cercuri politice foarte influente, atunci Slovacia nu ar putea avea dreptate.

În al doilea rând , dacă instanţa europeană va da totuşi câştig de cauză Ungariei, în pofida pledoariei avocatului general, apare riscul unor conflicte reale, căci, în realitate, vechile litigii istorice din această parte a Europei nu au fost resorbite cu totul. Aşa cum ştim, politicienii maghiari şi inclusiv preşedintele Ungariei, nu s-au rezumat întotdeauna la simple vizite ceremoniale, pledând adesea explicit pentru anumite soluţii politice în ţările vecine.

Se vede aşadar că oricare ar fi soluţia, Uniunea Europeană va trebui să recunoască că integrarea europeană a fost un proces pripit, că modelul reconcilierii franco-germane nu a fost asumat integral şi de alte state europene şi, prin urmare, că lucrurile nu merg atât de bine pe cât s-a aşteptat.