Lumea venea ca la circ să vadă minunile electricității, o descoperire despre care le vorbea un anume Samuel Damian. Anunțul reprezentației, dat de preotul originar din Transilvania în South Carolina Gazette. este vechi de două secole și aproape trei sferturi. Din corespondența lui cu părintele fondator al Statelor Unite Benjamin Franklin aflăm despre Damian că s-ar putea să fi cam fost cel dintâi român stabilit în America.

De atunci, Statele Unite au votat de 58 de ori 45 de președinți. În vremea celui din urmă, Donald Trump, statisticile actualizate în 2017 ale Biroului Recensământului Statelor Unite spun că 478.278 dintre americani sunt descendenți de primă sau a doua generație din imigranți români. Surse apropiate comunităților românești de dincolo de Ocean dau estimări de trei ori mai mari, dar, cel mai probabil, se iau în calcul rădăcini mult mai vechi.

Satele Românești ale Americii

„Populația română în SUA este extrem de eterogenă educațional și regional. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, concomitent cu înăsprirea condițiilor de ședere în SUA, migrația către State a devenit mai degrabă una de conveniență decât una de preferință. Cea mai mare parte a populației româno-americane este stabilită acolo mai devreme de anii 2000”, explică, pentru Deutsche Welle, sociologul Dani Sandu, care a trăit și studiat mulți ani dincolo de Ocean și a analizat comunitatea românească.

Iar Răzvan Sibii, care predă jurnalism la University of Massachusetts Amherst, a încercat recent o scanare a românilor care trăiesc în State. Într-un articol publicat de revista Inclusiv, Sibii enumeră români născuți în România sau în America din părinți sau bunici români. Unii au fugit din România de comunism, alții de mineriade și Iliescu, de sărăcie sau corupție. „Unii sunt veniți cu vize de refugiat, alții cu vize de muncă, alții cu viză de student, alții cu viză de logodnic/soț, iar alții cu Loteria Vizelor”.

„Sunt două comunități cel puțin. Și îmi pare rău să spun că sunt foarte diferite”, spune cu regret Raluca Usery. Este director de cercetare de piață și s-a stabilit în Statele Unite în urmă cu 17 ani. Trăiește într-o suburbie a orașului Chicago. Când este vorba despre comportamentul electoral al românilor, ea crede că „multe depind de nivelul de educație, de mediul în care ne aflăm, de perioada de timp când am venit aici”.

Cele mai mari populații de româno-americani s-au format în orașele mari sau în preajma lor, pe cele două coaste, dar și în așa-numitul Rust Belt, fosta „centură de oțel” sau „de uzine” a Statelor Unite devenită, odată cu falimentul marilor industrii, „centură de rugină” - mai exact în Ohio, Illinois, Pennsylvania și Michigan, spune Sandu.

Mulți locuiesc în împrejurimile metropolelor: New York, Detroit, Boston, Portland, Seattle, Houston, Los Angeles, Chicago. Dar nici acolo, în marile orașe, nu sunt suficient de mulți cât să conteze pentru a face mare diferență în alegeri. Se simt bine în zonele diversificate etnic, chiar dacă locuiesc în grupuri cât de cât monoetnice, organizate deseori în jurul religiei, uneori poate chiar exclusiv definite prin intermediul bisericii de care aparțin. Și care, observă Dani Simion, „sunt magnet social, nu doar religios”.

Deseori comunitatea devine extrem de omogenă politic, pe niște dimensiuni aliniate cu creștin-ortodoxia: sunt, punctează sociologul, „conservatori valoric și poate ceva mai liberali din punct de vedere economic. Când problemele cu care se confruntă ei înșiși, comunitatea lor, sunt mai degrabă probleme de moralitate și valori, atunci tendința lor va fi să voteze conservator. Iar Trump este un candidat ce poate încuraja genul acesta de vot”.

Și Raluca Usery a observat că, mai ales printre românii veniți înainte de 1989, religia este un element determinant al vieții - atât în cazul celor ortodocși cât și printre cei neocreștini.

Românii americani nu sunt neapărat un grup relevant sau, mai exact, decisiv în competiția pentru Casa Albă sau Congres. Nu sunt votanți cu greutate în așa-numitele swing states, acolo unde marile partide, Democrat și Republican, merg umăr la umăr și câștigă la mustață, mai ales în alegerile prezidențiale.

Jurnalistul româno-american Sorin Păsărin crede că, venind dintr-un regim comunist, românii au fost de regulă republicani, „pentru că democrații le par mai degrabă apropiați de socialism”. Sunt însă mulți care nu s-au împăcat cu dezbinarea din ultimii ani și nici cu modul în care administrația s-a ocupat de criza coronavirus, adaugă Păsărin.

Trump: de ce da, de ce nu

În exercițiul despre care Răzvan Sibii a precizat pentru Deutsche Welle că este mai degrabă jurnalistic decât științific („trageți concluziile voi”), regăsim mai multe mari motive pentru care votul românilor americani merge către Trump: „A fost un caz, ăla cu Floyd - pentru asta dăm noi foc la țară acuma?”, apoi „Imigranții sunt o masă de manevră. Trump imediat a mirosit chestia asta. Trump nu e prost. Când e vorba de șmecherii, nu prostești bișnițarii”, în plus, democrații, care „au aparatul ăsta propagandistic multimedia și Hollywood-ul și practic și lumea universitară de partea lor, înclină spre autoritarism” sau „Mi s-a părut mult mai apropiat de cum gândeam noi și mai direct și mai puțin politician și mai puțin mincinos și mai puțin prefăcut și cu promisiuni false”. Mai sunt și cei care se întreabă „de ce trebuie să pun banii mei pentru comunitățile pe care nu le-am văzut dezvoltându-se absolut deloc, ani de zile?” dar și unii care atrag atenția că Trump a reușit să-l neutralizeze pe Kim Jong-Un „fără niciun război și fără să se tragă un foc de armă“.

Cu Bogdan Mihai Nichitean am intrat în discuție după ce l-am descoperit printre respondenții lui Sibii. S-a stabilit în Statele Unite în 2011. Trăiește în Portland, Oregon, și, între altele, se ocupă de livrări FedEx. Știa că nu va veni în America din filme, dar a ales să emigreze aici pentru că o știa țara tuturor posibilităților: „Când te muți în America, visezi să trăiești bine și să le oferi copiilor un viitor mai bun. Ei bine, dacă vrei să trăiești bine, trebuie să muncești pe rupte. Unii dintre români își dau silința să se adapteze, alții se întorc în țară”.

Va vota cu Donald Trump și își îndeamnă cunoscuții să facă la fel, „ca America să redevină acea țară care a fost odată. Am vorbit mult cu un român venit aici în 1960 și era uimit cât de mult s-a degradat America”. Nichitean spune că a avut, în actualul mandat al președintelui Trump, patru ani mai buni economic decât pe vremea lui Barack Obama, când taxele erau mai mari. Social, în schimb, „ținând cont că trăiesc într-un stat majoritar democrat (și nu a fost opțiunea mea), ultimul an a fost un dezastru, din cauza protestelor Black Lives Matter si Antifa, care au distrus orașul. Protestează! Este dreptul tău, dar nu vandaliza! Iar poliția are rostul ei și nu poți s-o desființezi doar de dragul BLM sau Antifa!”. În Joe Biden nu are încredere: „Este condus din spate precum o păpușă de la teatru. Trump mai are un cuvânt de spus. Teoretic, nici unul nu ar trebui să ocupe această poziție. Ar trebui limitată vârsta la 70 de ani. Trump se ține bine pentru vârsta lui, ceea ce nu putem afirma despre Biden”.

Printre votanții lui Trump se numără și Florin Cîmpean, din Chicago. „A fost și este președintele de care America are nevoie. Nu este un politician, de aceea este atât de urât de politicieni, media și birocrație. A încălcat toate regulile de corectitudine politică iar America avea nevoie de asta”, este de părere românul care păstorește o comunitate penticostală în metropola de pe malul Marilor Lacuri. „Realitatea este aceasta: cea mai bună economie, decimarea ISIS, suport pentru Israel și inițierea relațiilor cu state arabe. A eliminat cele mai multe reguli marxiste și socialiste instituite de Obama. Iar pentru mine personal cele mai importante lucruri sunt libertatea de închinare, libertatea de expresie și dreptul la viață. Trump a fost, în felul lui abrupt, cel mai puternic luptător pentru aceste drepturi”. În opinia lui Cîmpean, „Trump este cel mai mare obstacol pentru agenda globalistă marxistă care invadează America și lumea”. Nu crede că există vreo șansă ca actualul șef de la Casa Albă să nu rămână președinte: „Pierde doar dacă se produce fraudă electorală în anumite state prin voturile prin corespondență”.

Dacă mutăm reflectorul vedem o altă parte a comunității românești, așa cum o descrie Dani Sandu: româno-americanii ce trăiesc în comunități și grupuri sociale multietnice. „Se simt mult mai confortabil în postura de cetățeni americani imigranți, văd că problemele lor sunt foarte similare cu problemele altor imigranți, chiar dacă aceștia sunt de altă culoare, religie, etc. De cele mai multe ori, integrarea în societatea americană vine cu o formă mai avansată de educație și cu mai multe oportunități profesionale”.

Pe românii americani liberali, Raluca Usery, director de cercetări de piață în Wilmette, o suburbie a orașului Chicago, îi descrie astfel: „foarte discreți, se învârt în cercuri multinaționale, se integrează în societate, poți vorbi cu ei și nici nu îți dai seama că sunt români”. Usery este de fapt suporter Bernie Sanders. „Pentru mine Joe Biden este prea moderat. Dar sper din tot sufletul să câștige, să revenim un pic la normal. Trump nu numai că nu a fost președintele de care Statele Unite aveau nevoie, dar a fost un dezastru pe plan intern și internațional. Societatea e mult mai divizată și facțiunile mult mai agresive una față de cealaltă. Și una dintre ele este înarmată până în dinți. Ne așteptăm la scene urâte, chiar la violențe, în zilele următoare”.

Spre deosebire de Nichitean, Usery se plânge că taxele au crescut în timpul administrației republicane. Iar gestionarea foarte proastă a pandemiei s-a soldat cu pierderi mari de personal în firme, „ceea ce înseamnă multă muncă în plus pentru cei care am rămas. Și oboseala aferentă, care se traduce în stres, care la rândul lui se traduce în mâncat, dormit prost, relații fracturate, doze mai mari de Xanax”.

Biserici, bisericuțe și distanțe foarte mari

„Există grupuri românești care, în funcție de interese, se mai reunesc. Despre o comunitate mare, strânsă și unită nu se poate vorbi. Încearcă să se organizeze, sunt oameni care ar dori să vadă o comunitate românească unită, dar nu sunt fonduri suficiente iar acum cu virusul nu se pot organiza decât online. În plus distanțele sunt și mari, aici. Avem un cor de voci românești, dar nici acestea nu prea sunt sincronizate”, spune, pentru Deutsche Welle, Sorin Păsărin. Trăiește de aproape trei decenii în zona capitalei Washington, a urmărit în evoluția sa comunitatea românească și, de asemenea, în calitatea sa de corespondent de presă acreditat la instituțiile din capitala federală, mai multe administrații americane și crede că societatea americană iese „oarecum terfelită” din acești patru ani de președinție Trump. „America a părăsit cam toate tratatele necesare. Poluarea, de exemplu. Apoi, suntem oameni și ar trebui să îi ajutăm pe cei care sunt în nevoie. Pentru țările acelea distruse de războaie nu a făcut nimeni nimic. Nici rușii, nici chinezii, iar America pur și simplu s-a spălat pe mâini”. Cât despre economie, rememorează „promisiunea de joburi peste noapte”, lansată în precedenta campanie de actualul șef de la Casa Albă: „Era frumoasă. Atât doar că nu se pot aduce industrii înapoi bătând din palme. Mijloacele de producție de aici sunt scumpe, oamenii au nevoie de salarii mult mai generoase decat plăteau ei în China. Dar”, conchide Păsărin, „economia americană a mers tot timpul, într-un fel sau altul, indiferent dacă au fost la putere democrații sau republicanii. Mai cade, dar este, în general, în progres”.

E duminică în America. Prima duminică din noiembrie, în an electoral. Marți se va vota președintele de la Casa Albă. Aproape 100 de milioane de alegători au trecut deja pe la secțiile de vot. Se apropie de jumătate din totalul americanilor înscriși în listele de votanți. Printre ei, și mulți dintre românii stabiliți în Statele Unite. Unii, precum Bogdan Nichitean, se duc la urne pentru a-și apăra libertățile religioase și pentru că au o anume reprezentare despre familie și viață și se tem că nu o vor putea transmite copiilor dacă școala și societatea le-o altereză: „Copiii trebuie ținuți foarte din scurt pentru că școala îi îndoctrinează să-și reclame părinții pentru orice nimic, că adevarata iubire este între persoanele de același sex iar familia tradițională este invechită”. În plus, completează Nichitean, „drogurile sunt la tot pasul iar avortul, așa cum vor democrații să-l propună, este crimă”.

Una dintre cele mai vechi biserici din Cleveland este o biserică unită cu Roma. Paul Popa spune că au acolo un preot „tare fain”. Un fel de Samuel Damian, după 275 de ani, poate.

Nu e singurul loc unde se strâng, duminica, românii. Comunitatea se împarte în ortodocși, penticostali, baptiști, catolici care nu se prea intersectează. „Ne mai întâlnim uneori la lucru”. În Palma, Ohio, unde locuiește, Paul este foarte des cu gândul la Ardealul din care a plecat adolescent și nici nu exclude să le propună copiilor, când vor crește, să se mute în România. „O mare parte a experienței de a fi imigrant este legătura cu amintirile pe care le ai, lucrurile care te-au făcut ceea ce ești, înainte de a pleca de unde ai plecat. Asta te poate face mai conservator iar ideea că ai venit și te-ai făcut american prin muncă, prin forțe proprii, adaugă și ea la identitatea politică. GOP, The Great Old Party, republicanii, sunt un fel de prin noi înșine”.

Dincolo de nostalgii, Paul își amintește și că „deseori nu m-am simțit prea bine acasă din cauza intoleranței față de prietenii care au fost altfel, de altă etnie sau, cum eram noi, de altă religie, mai ales în timpul orelor predate de câte un preot. Exista un curent intolerant destul de puternic în România. Vadim a fost votat de mulți tineri - că le spunea pe șleau. Un fel de Trump”. De ce votează? „Pentru că este o datorie. Așa cum îmi plătesc taxele. Nu o fac din ură sau răzbunare”. Ce speră de la aceste alegeri? „La o revenire înspre o mentalitate mai deschisă în comunitatea largă. Sper ca cine vine să nu umble la pensii. Sper ca oamenii să vadă un plus în educație, mai ales în cea superioară, pentru că eu lucrez într-o facultate. Sper ca cine vine la putere să nu se mai gândească la a trimite acasă toți cetățenii americani recenți, veniți cu loteria vizelor, ca să nu îmi separe familia. Ce aștept? Schimbarea. Eterna schimbare”.