Ce părere aveți despre decizia Parlamentului la propunerea președintelui Nicușor Dan ca România să susțină SUA în conflictul militar din Iran?

Consider această decizie firească. Parteneriatul cu Statele Unite a fost întotdeauna esențial pentru apărarea României. SUA au solicitat sprijin defensiv pentru bazele militare unde au trupe, iar această decizie era previzibilă.

Dezbaterea parlamentară nu a adus argumente noi, dar a atras atenția internațională. Este important să fim conștienți că partenerii noștri urmăresc cu atenție aceste decizii, mai ales în contextul actualei incertitudini de securitate.

Vreau să vă întreb ce este diferit acum în acest sprijin pe care România îl acordă Statelor Unite față de cele anterioare din Irak și Afganistan. Vă pun această întrebare pentru că mi-a atras atenția o declarație a lui Traian Băsescu, un fost președinte pentru care ați lucrat o perioadă, care afirmă că sprijinul acordat SUA în conflictul cu Iranul poate expune România la anumite vulnerabilități în ceea ce privește siguranța națională.

Nu cred că România ar fi fost mai sigură dacă ar fi refuzat cooperarea cu SUA. Ne confruntăm cu decizii dificile din cauza conflictelor actuale. Ordinea mondială s-a schimbat, iar NATO pune accent pe descurajare și apărare. În trecut, chiar și în fața opoziției europene, România a identificat soluții pentru propriile obiective. Refuzul cererii SUA nu ar fi îmbunătățit apărarea noastră. Vedem, de exemplu, cum Iranul utilizează strategii asimetrice împotriva vecinilor.

Cât va continua războiul din Iran?

Miza este semnificativă. Atât timp cât luptele continuă, este dificil să facem o predicție. Experiența arată că au loc atât confruntări directe, cât și negocieri neoficiale. Când pierderile devin foarte mari, apar presiuni pentru compromis. Totuși, cât timp persistă conflictele armate, este greu de anticipat când se vor opri. Speranța rămâne în discuțiile neoficiale, care pot înclina balanța spre compromis.

Am citit despre o încercare de a rezolva criza din Strâmtoarea Ormuz, pe unde trece aproape un sfert din petrolul lumii, pe cale militară. Statele Unite au chemat forțe expediționare din apropierea Japoniei. Există vreo șansă de rezolvare diplomatică a crizei sau trebuie rezolvată militar?

Sper că toți vor înțelege că pierderile sunt de ambele părți, iar situația din Strâmtoarea Ormuz ar avea nevoie de o soluție diplomatică sau politică, poate cu unele garanții militare. Situația este foarte complicată.

Prin Strâmtoarea Ormuz trec aproximativ 20% din exporturile mondiale de țiței, gaze, îngrășăminte, uree și amoniac. Jumătate din ureea exportată la nivel global trece pe aici, fiind folosită ca îngrășământ. India depinde în proporție de 60% de gazul și țițeiul care trec prin această strâmtoare, iar China de 40%. China este principalul importator de hidrocarburi din Iran.

În prezent, peste 400 de petroliere așteaptă în zonă. Strâmtoarea este deschisă, dar nicio companie de asigurări nu poate garanta securitatea navelor din cauza costurilor uriașe.

Puteţi urmări interviul integral AICI.