Conform site-ului Ambasadei României din Washington, la recensământul din 2000, puțin peste 367.000 de cetățeni americani s-au declarat ca fiind de origine română. Surse neoficiale estimează numărul acestora la circa un milion. Cele mai mari concentrări sunt în statele New York, California, Florida și Ohio, mai cu seamă în orașele New York City, Los Angeles, Detroit sau Chicago. Fără a forma una dintre comunitățile majore din Statele Unite, imigrația română are tradiție în Lumea Nouă, cu începuturi în secolul XIX. Însă de abia în ultimele decenii a început să se închege o oarecare rețea a comunităților de români.

Democrația americană, testul românesc

În urmă cu patru ani, DW a stat de vorbă cu mai mulți români rezidenți în Statele Unite, unii cu drept de vot, alții fără, și a luat pulsul emoțiilor și așteptărilor acestora în preajma alegerilor prezidențiale de la finalul mandatului lui Donald Trump. Președintelui republican atunci în exercițiu i se opunea fostul vicepreședinte democrat Joe Biden. Era o înfruntare între doi candidați cu viziuni radical opuse, dar pe care îi lega ceva: erau unii dintre cei mai bătrâni lideri politici pe care i-a avut America.

Bătălia din 2020 era pe punctul de a se repeta și în 2024, dar cu doar câteva luni înainte de data alegerilor prezidențiale, deja nominalizat candidat al democraților, Biden s-a retras din competiție, locul fiindu-i luat de vicepreședinta sa, Kamala Harris. La contrastul dintre viziunile politice se adaugă acum și o diferență remarcabilă de vârstă între cei doi concurenți, iar Trump este, în acest moment, cel mai bătrân candidat la funcția supremă de la Washington, DC. Dincolo de numele candidaților, de vârsta și ideologia acestora, rămân, desigur, întrebările care se repetă la fiecare patru ani: ce speranțe, ce emoții și ce așteptări au românii din Statele Unite, înaintea alegerilor pentru viitorul șef al Casei Albe?

Cu doi dintre interlocutorii din acest an, DW a stat de vorbă și în 2020. Am dorit să aflăm dacă s-a schimbat ceva și cum, în acest interval. Pe alți doi i-am contactat în premieră. Sunt simpatizanți ai ambelor partide mari de dincolo de Ocean și au experiențe diferite în relația cu țara de adopție și societatea ei.

În Phoenix, Arizona, trăiește Mircea Goia. La fel ca în urmă cu patru ani,când a povestit pentru DW ce așteptări are de la precedenta rundă a prezidențialelor americane, este și astăzi profund preocupat de evoluția politică americană și de implicațiile acesteia asupra societății și economiei. În egală măsură, observă atent și imigrația românească, radicalizarea sau adaptabilitatea românilor stabiliți pe continentul nord-american. Ca cetățean american, nu regretă alegerea pe care a făcut-o în 2020: ”Au fost unele chestiuni în care opțiunea pe care am ales-o ar fi putut să se descurce mai bine. Mă refer la politica externă, în principal la războiul din Ucraina”. Reacția rapidă și hotărâtă de la început s-a stins pe parcurs, ceea ce, observă Mircea, a împins Ucraina într-un război de uzură, care nu o avantajează. ”Nu mai zic de războiul din Afganistan: retragerea putea fi mai bine manageriată”.

Imigrația, tema care polarizează cel mai tare

În 2020, Mircea, care trăiește în Phoenix, Arizona, reproșa administrației Trump o lipsă de viziune economică. Cei care au venit după ”s-au descurcat bine. Au reușit să reducă inflația fără să bage economia în recesiune, ceea ce nu e puțin lucru. Unii percep economia ca fiind mai slabă decât cea de pe vremea lui Trump. E doar o percepție, cifrele nu mint. Au reușit să mai taie și din deficit - cam un trilion, o mie de miliarde de dolari, după unele statistici. Dar nu s-au descurcat prea bine să comunice în timp util realizarile în economie”, punctează românul stabilit în Phoenix. Viața s-a scumpit, într-adevăr, în Statele Unite, dar ”e greu de crezut că prețurile în general vor reveni la cele de dinaintea pandemiei, pentru că și salariile, care au crescut, ar trebui să revină la aceleași valori. Or americanii nu vor salarii mai mici și nici companiile profituri mai reduse”.

Mircea constată - la fel ca acum patru ani - că printre români sunt mulți care își argumentează simpatiile pentru Great Old Party și Donald Trump în special prin politicile anti-imigrație. Aceștia, consideră Mircea, ”devin, în mod ironic, adepți ai ideilor care le-ar fi afectat propria poziție de imigranți”.

Mai nuanțat pe această temă este Daniel. Venit pe coasta de est a Statelor Unite din vestul României prin programul Loteria Vizelor, în urmă cu două decenii, inginerul antreprenor a adus bani de acasă pentru a se putea instala și integra în societatea americană. Administrației Biden îi reproșează că ar investi fără discernământ în imigranții pătrunși ilegal, neselectat, care nu aduc plus valoare Statelor Unite.

”Înțeleg că este o datorie socială să îi ajutăm pe cei trei-patru la sută din cetățenii americani care nu pot să se descurce. Dar nu se poate ca jumătatea de țară care muncește cinstit și din greu să susțină o altă jumătate care așteaptă doar să primească beneficii. Imigrația necontrolată beneficiază de avantaje sociale de care contribuabilul de rând nu dispune. Eu plătesc mii de dolari pentru asigurările medicale, iar ei primesc servicii medicale gratis. America are nevoie de imigranți profesioniști, într-adevăr. Dar ce vor Kamala Harris și echipa sa este socialism”, comentează Daniel.

Din Palma, lângă Cleveland, în statul Ohio, Paul Popa pare să-l contrazică oarecum pe Daniel: ”Este un mit că Partidul Democrat este un apărător destoinic al celor săraci. Declarativ sunt. Dar uneltele pe care le folosesc sunt cele ale pieței libere, în general, și nu ale stângii. E mai plăcut la centru”.

Privind în jurul lui spre comunitatea românească, Mircea constată că ”cei pe care-i știam republicani MAGA (Make America Great Again, sloganul lui Trump - n.red.) au rămas tot așa. Ba chiar s-au mai radicalizat. Ceilalți, care nu sunt MAGA, nu au devenit MAGA”. Și, adaugă Mircea, ”am mai observat la unii români că se modelează după locul în care trăiesc și mediul în care se învârt. Se adaptează, ca să supraviețuiască social”.

Ana a venit în SUA relativ de curând. A ajuns în 2022, tot cu Loteria Vizelor, locuiește în San Jose, California, și povestește din proprie experiență despre retorica anti-imigrație și presiunea psihologică pe care o resimte. O sperie radicalismul, ”mesajele publice de ură împotriva diversității. Ca imigrant, venit dintr-o țară mică, de dimensiunea a jumătate din California, oricum am un complex de inferioritate, iar mesajele de ură rostogolite permanent accentuează complexele și anxietatea”. Ana nu a părăsit România din motive economice, ci ”din nevoia de apartenență și de identificare cu valorile unui loc mai divers”, unde are, acum, ocazia să facă ”ceea ce numai visam să pot face în România”. Pentru cei nefamiliarizați cu geografia Statelor Unite, San Jose este în prezent mai degrabă cunoscut pentru celebra Silicon Valley, considerată capitala globală a tehnologiei informatice.

Risc mai mare de manipulare decât de fraude

La fel ca Mircea din Arizona, care apreciază că, ”asemeni, probabil, fiecărei democrații, căci dictaturile nu au problema asta”, alegătorii americani și alegerile sunt mai vulnerabili în fața propagandei de dinaintea votului decât la falsificarea rezultatelor, Paul din Ohio, care lucrează în mediul universitar, este și el dezamăgit de abandonul treptat al valorilor democratice autentice în favoarea unor agende manipulative și radicale. Electoratul "se hrănește din mituri" și e ușor influențat de personalități polarizante precum Jordan Peterson. ”E foarte greu să separi semnalul de zgomot, mai ales pentru cineva care lucrează de dimineață până seara și nu are timp să sorteze informația, așa că ia pe nemestecate de la influencerii politici”.

Și Ana a observat, în scurtul timp petrecut în țara de adopție, influența și efectul manipulărilor, pe care și le explică, între altele, prin ”lipsa de acces la educație, influențele fermelor de troli sau scăderea rapidă a încrederii în autorități într-un atac care a început în vremea pandemiei”. 

DW a stat de vorbă cu Paul și în urmă cu patru ani. Atunci aștepta ”să se îngroape sau măcar să fie estompat puțin radicalismul”. În schimb, ”ideile care au pus în mișcare țara asta par să fie abandonate voit de un segment important al votanților”.

Anei îi vine greu să accepte că ”într-o țară construită pe imigrație, crește un mesaj public arhaic, extrem de conservator și habotnic, care a validat ura latentă mocnită din oamenii mai puțin educați, oferindu-le ținte și vinovați pentru nereușitele lor”. Și tot la manipulări ajunge: ”Oamenii cred orbește în născociri cum a fost cea cu imigranții care mănâncă pisicile și câinii localnicilor sau cu guvernul care trimite uragane unde vrea”.

Programul de guvernare prezentat de republicani îi pare româncei rupt din distopia Povestea Slujnicei și o determină să creadă că ”din felul în care idolatrizează și nu înțeleg autoritarismul, americanilor le lipsește experiența dictaturii”.  În plus, adaugă, ”nu e chiar ușor, ca femeie fără copii, să aud de la jumătate din populație constant că nu am nicio valoare pe lume”.

America din filmele romantice despre Crăciun

Daniel și-ar dori ca viitoarea administrație să nu uite că ”politica înseamnă în primul rând economie, educație și bunăstare. Ierarhia valorilor trebuie să se așeze singură. Puterea Americii înseamnă bani, organizare, management - fără a omite însă și o anume flexibilitate în beneficiul fericirii spirituale. America e frumoasă tocmai pentru că este ceea ce a devenit”.

Pentru Ana, așteptările de la votul de astăzi ”sunt destul de realiste: anume, ca SUA să continue pe drumul progresului, al inovației, al exemplului pentru întreaga lume. De asta am și ales California, pentru deschiderea față de diversitate în toate formele ei și pentru ceva ce nu credeam că există: o viață fără stres, fără presiune. Am găsit liniștea aia pe care o vedem în filmele romantice de Crăciun de la Hallmark / Diva”.

”Cei de la putere, democrații, au reușit pe termen scurt să stăvilească avalanșa de legi aiurea venite din partea republicanilor și să mențină un guvern relativ funcțional. Din partea mea, român tradițional, zic eu, rămâne însă mult pesimism pentru viitor, indiferent cine câștigă, pentru că o mare parte din puterea decizională a dorit să se vândă ieftin minciunii”, spune Paul. 

Mircea, plecat în 2005 din Valea Jiului cu experiență de programator, este tranșant și pare destul de convins: ”Mă aștept ca Harris să câștige Președinția. Sper că la distanță cât mai mare”. Și își explică siguranța: ”Nu mă bazez pe feeling, nici pe sondaje. Cea mai mare încredere o am într-un sistem de evaluare dezvoltat de un analist american pe nume Allan Lichtman, care nu a dat greș în nouă rânduri din zece, de când a fost utilizat. L-a ghicit chiar și pe Trump, în 2016. Într-o oarecare măsură mă bazez și pe ce se întâmplă pe bursă cu patru - șase săptămâni înainte de alegeri. Dacă bursa merge în general în sus, e un semn bun pentru cei care sunt la putere”.

Despre prinți salvatori și prințese care mută munții

O reformă structurală a taberei conservatorilor, în așa fel încât să devină o alternativă sănătoasă la Partidul Democrat, este ceea ce își dorește Mircea. Deocamdată, speranțele lui s-au diminuat semnificativ: ”Partidul Republican a avut ocazia să-l înlocuiască pe Trump, după 6 ianuarie (asediul asupra Congresului, din 2021 - n.red.), cu altcineva mai tânăr și mai energic, cu o viziune mai sănătoasă asupra Americii. Nu au făcut-o pentru că partidul a devenit feuda familiei Trump, unde disensiunea nu mai e permisă. Ideal ar fi să existe trei partide mari, concurente unul altuia. Dar în America este puțin probabil”.

Mircea ia în calcul, pe de altă parte, că mai multe femei vor ieși la vot, pentru a-i sancționa derapajele misogine lui Donald Trump. Și mai speră ca democrații să devină majoritari în ambele camere ale Congresului. ”Ce nu cred că se va mai întâmpla este un alt 6 ianuarie. Nu în forma aceea. Actuala administrație va fi pregatită pentru așa ceva. Cred”.

În fine, Ana ”ar vrea ca viitorul președinte al SUA să fie o femeie. Poate că noua generație de fete nu va mai crește cu povești despre prinți salvatori ci despre prințese care mută munții. Și”, conchide românca rezidentă în California, mai în glumă, mai în serios, ”sper ca în 2025, când va fi instalat noul președinte, să nu fiu deportată”.