Înaintea unui balotaj tensionat care urmează să decidă viitorul președinte al României, romii se află în fața unei alegeri complicate. Sunt o comunitate prinsă între trecutul șters din manuale, prezentul disprețuit de elite și un viitor incert, pe care, în mod tradițional, politicienii i-au folosit pe post de rezervor electoral captiv.

DW a stat de vorbă cu două voci din comunitatea romă pentru a desluși relația complicată dintre această minoritate și candidații rămași în cursă. Ciprian Necula, sociolog și coordonator al Roma Education Fund, și Alex Fechete, activist social și fondator al Asociației Romilor din Coastei, care se ocupă de comunitatea din Pata Rât (groapa de gunoi a Clujului), oferă două perspective, uneori complementare, alteori contradictorii, asupra modului în care AUR a ajuns să câștige sprijin în rândul etnicilor romi.

Memoria genocidului, sistematic ștearsă

”Fiecare cetățean care înțelege ce înseamnă radicalismul de dreapta, recuperarea simbolurilor fasciste, relativizarea crimelor Holocaustului și, mai nou, cosmetizarea legionarismului” ar trebui să fie îngrijorat de accesul la putere al celor care le practică. Iar romii ar trebui să se teamă de un succes al lui George Simion dar, punctează Ciprian Necula, ”tragic este că, pentru mulți, frica aceasta nu există”. Nu pentru că nu ar fi justificată, ci pentru că nu a fost niciodată cultivată, ”nici de școală, nici de familie, nici de liderii politici care se pretind reprezentanți ai lor”.

Acest vid de înțelegere istorică se datorează faptului că ”memoria genocidului împotriva romilor - deportările, lagărele, sclavia modernă - a fost sistematic ștearsă din spațiul public, din curricula școlară, din discursul politic. A rămas o poveste de familie, ceva ce li s-a întâmplat bunicilor și care pare imposibil de repetat astăzi”, remarcă sociologul, profesor asociat la Școala Națională de Științe Politice și Administrative.

”Așa ar fi normal, să existe o teamă”, este de părere și Alex Fechete. Doar că, spune activistul clujean, ”mi-e greu să conving pe cineva care a fost deportat sau evacuat forțat de câteva ori de clasa politică actuală să-i fie teamă de cei care nu le-au făcut nimic și îi acceptă în grupul lor”. De altfel, completează activistul clujean, ”sunt și elite rome cu studii superioare care îl susțin pe Simion. Aceștia sigur au informații despre legionari și deportarea romilor, dar tot au încredere mai mare în George Simion decât în candidatul propus de partidele aflate la putere”.

Cum a prins discursul AUR

Cei doi interlocutori DW identifică aceleași canale prin care AUR a reușit să devină relevant pentru romi: prezența fizică, discursul direct, rețelele sociale și afinitățile religioase. Pentru Fechete, Simion a punctat pentru că ”a mers în cartiere muncitorești, în fabrici și-n ghetouri. A vorbit de la egal la egal cu toată lumea, de la romul din Pata Rât până la directorul care nu plătea salariile la timp”. Această apropiere, fie autentică, fie mimată, a contrastat puternic cu atitudinea distantă a partidelor mainstream.

Necula, pe de altă parte, vorbește despre reorientarea religioasă spre neoprotestantism: ”Bisericile penticostale, baptiste, adventiste au devenit noile centre comunitare. Nu școala, nu primăria, ci biserica”. Discursul AUR, ultraconservator și naționalist, ”rezonează perfect cu această orientare religioasă. Se întăresc reciproc: dogmatic, moral, ideologic”.

În plus, AUR și extrema dreaptă au profitat din plin de transferul în rețelele sociale, în special pe TikTok, a formării opiniei publice: ”S-au livrat direct, fără filtru, cu un discurs simplist, agresiv, dar viral. Conspiraționismul, pseudo-erudiția, falsa opoziție la sistem, toate prind”, punctează Ciprian Necula.

Disprețul care împinge spre inamic

Dar succesul AUR nu este doar rezultatul unei campanii reușite. Este și consecința respingătorului elitism din tabăra adversă. Fechete este tranșant: ”Mesajele pro-AUR de pe social media au fost înălțătoare și lipsite de elitism. În schimb, tabăra educată, pro-europeană a folosit etichete peiorative și jigniri constante la adresa romilor”.

Acest dispreț a avut un efect de respingere: ”Nu i-am convins eu pe romi să voteze AUR; gloata cu diplome și gura plină de înjurături i-a împins în brațele lui Simion. Romii au simțit în suflet fiecare jignire venită din tabăra educată, care le reamintește constant poziția lor în societate, de cetățeni de mâna a doua”.

Necula confirmă dinamica: „Rasismul de ONG, de redacție sau de seminar universitar e la fel de periculos ca cel de stadion. E doar mai bine îmbrăcat. Așa-zisul elitism luminat funcționează adesea cu dublă măsură: pro-european în discurs, dar reacționar în reflexe. Faptul că unii susținători ai lui Nicușor Dan afișează antițiganism nu e întâmplător, ci simptomatic”. Mai grav, adaugă sociologul, este că puțini se delimitează public de ieșirile rasiste iar ”tăcerea devine complicitate”.

Manipulare în loc de reprezentare

Criza profundă atinsă este rezultatul lipsei unei reprezentări politice reale. Fechete mărturisește că a fost ”influențat” de oameni din comunitate să voteze AUR. În campaniile electorale din 2019-2020 a descoperit că simpatia față de Simion era deja prezentă: ”Nu mai voiau PSD, ci AUR. Unii PNL, pentru (primarul Clujului - n.red) Boc. A fost momentul în care am decis că nu le voi schimba votul, ci îmi voi schimba eu opțiunea pentru a fi solidar cu ei”. Și, completează muncitorul social, ”elitele rome nu s-au simțit atacate, pentru că au studii. Dar pentru românul obișnuit, aceste elite rome rămân tot niște ‘garoi, cocalari sau faraoni cu școală’”.

Necula acuză faptul că ”romii nu au o voce politică proprie. Au fost transformați într-o masă de manevră, lipsită de conștiință colectivă. Iar liderii lor – vătafi de voturi – nu negociază interese colective, ci mandate și beneficii”. În afară de organizația non-guvernamentală Roma for Democracy și de câteva voci critice din elita romă, nu a existat o contrapondere reală. ”S-au scris proiecte, s-au organizat conferințe, dar fără impact concret, fără o infrastructură de sprijin. ONG-urile, educatorii, liderii comunitari fie au fost excluși, fie cooptați în logici sterile, de tip dezbatere pentru raport, fără impact real la firul ierbii”.

Există și excepții: ”Roma for Democracy a fost activă în demontarea discursului extremist, dar a fost atacată de grupări neonaziste și ignorată de politicieni”. Există și semnale încurajatoare, chiar din partea primarului Capitalei, candidatul independent în turul doi al prezidențialelor: ”Nicușor Dan a răspuns solicitărilor Roma for Democracy și a redenumit o piață în memoria lui Nicolae Gheorghe, fondatorul mișcării civice rome și unul dintre cei mai lucizi intelectuali ai democrației românești post-’89”. Va fi însă nevoie de mai mult decât gesturi: ”Un consilier prezidențial pentru romi ar fi un pas istoric”.

Conservatorism obtuz sau social-democrație?

În acest vid de reprezentare, promisiuni precum ”case de 35.000 de euro” devin credibile, nu pentru că sunt realiste, ci pentru că răspund nevoilor primare. În realitate însă, atrage atenția sociologul, ”AUR nu este nici pe departe anti-sistem, ci o prelungire a reflexelor vechi: autoritarism, naționalism resentimentar, conservatorism obtuz și anti-europenism de vitrină. Este sistemul în forma sa cea mai agresivă”.

Alex Fechete, în schimb, apreciază că partidul care se declară social-democrat, PSD, este conservator de dreapta, de fapt, și crede că ”AUR este mai de stânga decât toate partidele care se cred de stânga. Am observat că romii, așa-zisa talpă a țării, sunt acceptați de românii din ‘pleava societății’ (etichetă aplicată votanților partidelor populiste - n.red.) și se simt apreciați de politicienii din AUR. Simion a spus că suntem frații românilor și a pus pe locuri eligibile mulți romi pe listele de consilieri județeni sau locali”.

Pe de altă parte, romii ”au observat că fix aceleași persoane care au pus presiune să-l votăm pe Iohannis și care au militat pentru a limita drepturile persoanelor nevaccinate, pun acum presiune imensă să votăm Nicușor Dan”, constată Fechete și completează cu o întrebare amară: ”De câte ori să ai încredere în ce îți recomandă alții?”

Și Ciprian Necula își pune o întrebare asemănătoare: ”Cine mai are legitimitatea de a fi ascultat? Oamenii oricum ascultă doar ce le confirmă temerile și frustrările. AUR a știut să joace cartea anti-sistemului. Cu cinism, dar cu eficiență. Și a reușit să capteze furia celor excluși, inclusiv a romilor”.

Ținte directe sau iluzia demnității?

Și totuși, spune Necula, nu toți romii votează cu Simion: ”O parte dintre ei încă păstrează memoria istorică, au acces la educație, la un discurs critic. Înțeleg că George Simion nu e o alternativă, ci o amenințare. Nu e o soluție, ci o regresie istorică periculoasă, nu doar un dezastru politic, ci o vulnerabilizare radicală. Nu devin victime colaterale, ci țintă directă”.

În cele din urmă, votul romilor nu e nici simplu, nici unitar. Este, mai degrabă, o expresie a rupturii dintre discursul democratic și realitățile trăite. Și nu e deloc surprinzător că romii ajung să caute, asemeni tuturor celor marginalizați, acolo unde li se oferă măcar iluzia demnității.