Pe dictator l-a încurajat, între altele, declinul global al democraţiilor.

Dar de ce scade constant, de un deceniu, numărul democrațiilor autentice de pe glob, făcând loc tot mai multor dictaturi, spre bucuria unor despoți, ca tiranul de la Kremlin?

Un grup de cercetători de la Our World in Data, alcătuit mai cu seamă din economiști, politologi și informaticieni constată, pe bază de măsurători credibile, că, de zece ani încoace, democrațiile sunt în declin și se împuținează. Se înmulțesc, concomitent, guvernările autocratice.

Istoria declinului democratic și clasificarea sistemelor politice

Bastian Herre, autorul articolului din Our World in Data, amintește că au mai existat perioade de declin al democrațiilor. E adevărat. De pildă în anii 30 și 60/70. Dar el pretinde, neconvingător, că tendința ar putea fi oprită și răsturnată, cu atât mai mult cu cât actualul coborâș n-ar fi atât de accentuat ca în alte vremuri. Herre e excesiv de optimist și ignoră realitatea istorică. Relansarea democratică după declinul sever al libertății din anii 30 s-a produs prin intermediul unui război mondial câștigat de marile democrații liberale anglo-saxone. Dar cât de puternice sunt ele azi?

Și oare de ce și de unde acest declin al democrațiilor, care a debutat în 2012, în anul loviturii de stat parlamentare – ce extraordinară coincidență – a pesediștilor lui Ponta?

Potrivit datelor publicate de Our World in Data, totalul democrațiilor ar fi scăzut cu opt procente, iar numărul lor de la 97 la 89 de țări. Sunt, deci, tot mai puține ”democrații liberale”, definite ca țări cu sisteme de drept puternice și protecție egală a drepturilor fundamentale pentru toţi.

Evident, clasificarea cercetătorilor britanici e discutabilă și problematică. Ei au identificat ”autocrații închise”, cu o ”guvernare despotică deplină”, precum China, dar consideră Rusia o ”autocrație electorală”, care ”organizează alegeri-spectacol”, scrutine de fațadă, fără opțiuni reale. Când de fapt usia este condusă de un regim cleptocratic, totalitar, de orientare ortodoxist-nazistă, cu alegeri de fațadă menite să-i mascheze caracterul dublu, mafiot și fascist.

Apoi ar mai exista ”democrații cu alegeri libere, dar limitări ale drepturilor fundamentale”, la care nu puțini ar încadra Ungaria, și ”democrații liberale cu alegeri libere și protecție egală în fața legii”.

Realitatea americană

Problema e că această clasificare nu ține seama de multe realități. De pildă de degringolada din mama democrațiilor. Tot mai puțini americani cred în viitorul democrației de peste ocean. O covârșitoare majoritate de două treimi din republicani și peste o treime (după alte calcule peste 40% din alegători) consideră că alegerile prezidențiale americane ar fi fost furate. O majoritate a cetățenilor SUA consideră că America nu mai este sau nu va mai fi pe viitor o democrație cu alegeri libere. Doar 19% cred, potrivit unui sondaj CBS, că democrația americană se va întări în viitor.

În schimb, circa două treimi (și deci din ce în ce mai mulți americani) au convingerea că violența politică va lua proporții. Alegătorii principalelor partide din Statele Unite nu se consideră mutual, adesea, adversari politici, așa cum ar fi normal, ci inamici. Iar opt din zece americani sunt de acord că națiunea e mai divizată decât oricând. În loc să calmeze spiritele și să contribuie la reunificarea celor două părți ale scindatei națiuni americane, președintele Biden a turnat recent gaz peste foc, afirmând că mișcarea republicană, care cere ca America să fie din nou măreață ar fi, chipurile, ”extremistă”. Donald Trump nu s-a lăsat mult mai prejos, retorcând că Biden e un ”inamic public”.

În timpul alegerilor prezidențiale americane, presa l-a favorizat masiv pe candidatul câștigător, cenzurând chiar, complet antidemocratic, informații negative despre el, în timp ce-l demoniza sistematic pe adversarul său. Anterior și ulterior scrutinului, violențele politice au atins noi culmi.

Câtă democrație mai rezidă într-un sistem, ale cărui elite sunt angrenate într-o revoluție culturală de tip maoist și un război moral și politic cvasitotal, amendează rațiunea în numele ”securității sentimentale”, practică politici identitare cu care s-ar fi putut mândri naziștii și comuniștii, aderă la un rasism calificat drept antirasism, vituperează în contra familiei tradiționale și practică cenzura?

Condiția relansării democrațiilor

Cercetătorii de la Our World in Data consideră că declinul democratic a avut loc mai ales în estul Europei și fosta URSS, tiraniile fiind localizate în special în Asia și Africa, (pe continentul negru democrațiile înjumătățindu-se de la patru la două). Potrivit lor, pe glob, numărul oamenilor care trăiesc în democrații s-ar fi redus în cinci ani cu un miliard și jumătate. Ceea ce e terifiant.

Dar și mai înspăimântător este că experții omit să înțeleagă că topirea atractivității democrațiilor rezidă în chiar perceptibilul și galopantul declin democratic al ”farului” global al ”democrațiilor”.

Iată ce încurajează tirani sângeroși, imorali, agresivi și criminali ca Putin să se lanseze în aventuri militare în contra unor țări care, ca Ucraina, a ales clar și fără înconjur valorile democrației liberale și se orientează spre Vest. Un Vest care, vai, are aerul să se asiatizeze pe zi trece.

Ce-ar fi de făcut? Ceea ce ar fi trebuit să se întreprindă de mult mai bine decât de un deceniu. E util să se reasume serios valorile religioase și morale aflate la baza civilizației iudeo-creștine, printre ale cărei performanțe excepționale și deloc întâmplătoare se numără democrația liberală.