Vezi vreo paralelă între cazul Republicii Moldova și cel al României? Mă gândesc la cele două ascensiuni, Renato Usatîi și Călin Georgescu.

Văd o paralelă între bula paralelă care s-a dezvoltat pe TikTok în Republica Moldova înainte de referendum, unde bubuiau falsuri anti-UE și ascensiunea lui Călin Georgescu pe aceeași platformă.

Cele două bule s-au intersectat.

Văd o paralelă între susținerea Bisericii pentru candidații pro-ruși din Republica Moldova (au fost reportaje video care demonstrau susținerea unor preoți pentru Vasile Tarlev și pentru Victoria Furtună) și susținerea clericilor pentru Călin Georgescu. Văd paralele între felul în care propaganda rusă funcționează prin divertisment TV — cum bine a arătat Peter Pomerantsev în cărțile sale — și cum s-a transformat TikTok din mediu pentru clipuri inofensive, de divertisment, într-o armă politică, care viralizează conținut pro-autoritar sau anti-UE și cenzurează conținut pro-democratic sau anti-Kremlin.

Călin Georgescu mi se pare mai apropiat de Jordan Peterson ca temperament și discurs, amândoi având priză la tineri. Se vrea un soi de guru. Patinează pe idei de luare înapoi a controlului, în felul în care acestea au fost exploatate și de promotorii Brexit, în momente în care oamenii se simt deconectați și neauziți de liderii lor politici.

Poate impresionează pe unii în felul în care agentul de influență rus Iurie Roșca, lider al mișcării de eliberare națională, sau Marian Lupu, din partidul Comuniștilor și apoi din PD, impresionau, părând tipi deștepți, dar care nu ziceau neapărat mare lucru.

Georgescu are însă un format video foarte hipnotic, cu muzică dramatică și întreruperi constante cu sunetele și lumina blitzului, care te distrage de la o analiză la rece a mesajului și în loc te vrăjește (ceva ce analizează și Pomerantsev în cartea Cum să câștigi un război informațional, pe care o citesc acum).

Renato Usatîi are un temperament mai vulcanic, un discurs/limbaj foarte colorat (seamănă mai mult cu Donald Trump sau Boris Johnson) și surse în instituții de stat care îi scurg informații înainte ca acestea să fie făcute publice.

Mi se pare că votanții lui Usatîi îl percep pe el ca pe unul de-al lor, în timp ce votanții lui Georgescu îl pun pe un piedestal, cum îi puneau votanții moldoveni pe Roșca sau pe Lupu sau cum îl percepeau fanii pe Jordan Peterson.

Cum acționează Rusia în astfel de cazuri? Chișinăul are o experiență lungă și dramatică.

Rusia are o serie diversă de tehnici care exploatează vulnerabilități locale pentru propriile scopuri. În acest caz, nivelul scăzut de educație (doar un sfert din români au studii superioare și doar 13% dintre votanții Georgescu au studii superioare), lipsa de entuziasm pentru partidele de centru / din establishment, inegalitatea României, lipsa de oportunități din orașele mici și din regiuni rurale (deși aici cred că aș vrea să văd analiza unor specialiști care înțeleg mai bine cum și de ce au votat anumite regiuni românești cu el), marea influență a Bisericii, comunicarea precară a guvernării cu populația, dezamăgirea care s-a tradus în prezență mai slabă la vot a unor votanți mai informați. 

Rusia nu prea investește într-un singur actor, ci în mai mulți — unii vădit pro-ruși, alții mai ambigui, alții care se dau drept pro-europeni, de stânga sau de dreapta, pe centru și la extreme. Rusia investește atât în actori politici, cât și în agenți de influență din mass-media, sfera culturală sau din societatea civilă. Oferă bani influencerilor, asta am văzut-o și în SUA, pentru a promova anumite mesaje sau candidaturi. 

Ieri mi-a apărut în feed un cunoscut care la un moment dat făcuse parte din organizația de activiști moldoveni din Londra FreeMoldova. Acesta îl tot promova pe Călin Georgescu de câteva săptămâni bune. Ca să aflu de la un coleg că acesta fusese în partidul lui Iurie Roșca, PPCD, care se dădea drept unionist și lider al mișcării de eliberare națională, dar în care atât liderul, cât și mulți dintre colegii săi erau agenți de influență rusă, care între timp s-au regăsit la Sputnik sau în rețeaua lui Șor. Astfel, mi-am dat seama că până și în mica noastră organizație din Londra se infiltrase un agent rus, care la un moment dat a creat o pagină falsă geamănă paginii noastre, lucru pentru care a fost eliminat din grup.

El părea mereu un Gică-contra în grup, dezamăgit de guvernare, dar fără să vină cu soluții constructive, mai degrabă pornit să ne consume nouă energia. 

Am mai văzut o jurnalistă care a apărut din neant parcă și a fost săltată drept în primetime fără să cunoască româna la Chișinău (a învățat-o apoi), s-a impus ca figură pro-democrație în lupta împotriva lui Plahotniuc (inamicul comun), dar apoi și-a arătat arama prin agenda sa editorială atunci când Maia Sandu și PAS aveau șanse reale de a veni la putere.

Dacă îi urmăreai invitații cu atenție, înțelegeai care îi este agenda. Altfel, putea să-ți scape.

Citiți interviul integral AICI.