"Capitolele despre anii '70, '80, '90 şi începutul anilor 2000 au fost complet prelucrate şi, în principiu, nou redactate şi a fost adăugată perioada din 2014 până în prezent, inclusiv operaţiunea militară specială", a explicat Vladimir Medinschi, consilierul preşedintelui rus, la conferinţa de presă susţinută cu ocazia prezentării noului manual. Rusia continuă să denumească războiul din Ucraina drept "operaţiune militară specială".

Fostul ministru al Culturii este, alături de rectorul Institutului de Stat pentru Relaţii Internaţionale din Moscova, Anatoli Torkunov, şi de directorul ştiinţific al Institutului pentru Istorie Mondială, din cadrul Academiei pentru Ştiinţe, Alexander Tschubarian, unul dintre autorii noului manual.

Despre ce este vorba în noul manual de istorie?

De la 1 septembrie, în toate şcolile din Rusia vor fi folosite manuale actualizate pentru clasele a zecea şi a unsprezecea. În cursul anului 2024 vor fi editate şi noi manuale pentru elevii din clasele a cincea până la a noua. În noua "Carte Medinschi", capitolul referitor la perioada contemporană a fost completat cu evenimentele din Donbass şi Acordul de la Minsk şi el se finalizează cu aşa numita "operaţiune militară specială".

Autorii manualului susţin teza conform căreia "occidentul are ideea fixă de a destabiliza situaţia internă din Rusia". Ei prezintă pe larg mai multe evenimente care să justifice invazia Rusiei în Ucraina: de la căderea fostei Iugoslavii, parte din "scenariul distrugerii Rusiei, pe care NATO îl pregătise după modelul aplicat în Iugoslavia", până la evenimentele din Georgia, unde "guvernul pro-american al preşedintelui Mihail Saakaşvili a atacat Osetia de Sud, care avea de secole o istorie comună şi relaţii de prietenie cu Rusia", la distrugerea monumentelor sovietice din Europa de Est şi la "renaşterea naţional-socialismului" în ţările Baltice şi, în final, la apariţia "neo-nazismului ucrainean". 

Autorii manualului consideră că asistă la "crunte violenţe naţionaliste, culturale şi lingvistice exercitate de o minoritate agresivă împotriva majorităţii". În manual se mai poate citi că scopul colaborării dintre statele europene şi SUA cu Ucraina "nu reprezintă sprijinirea Ucrainei pentru a deveni mai puternică, ci slăbirea Rusiei" şi că "actuala juntă ucraineană" a preluat puterea în urma "revoltei sângeroase din 2014". Autorii cărţii de istorie se mai referă şi la dorinţa Ucrainei de a adera la NATO. Ei consideră că acesta a fost ultimul punct care a dus la declanşarea aşa-numitei  "operaţiuni militare speciale". Capitolul este prezentat cu patos propagandistic: "Ceea ce ar reprezenta probabil sfârşitul civilizaţiei. Aşa ceva nu are voie să se întâmple".

Scopul aşa numitei "operaţiuni militare speciale" este, în varianta autorilor, "protejarea regiunii Donbass şi apărarea pro-activă a siguranţei Rusiei". Capitolul despre istoria contemporană se termină cu informaţii false despre "agenţii străini" şi cu un elogiu adus "eroilor operaţiunii militare speciale".

Potrivit lui Medinschi, noul manual cuprinde "mult mai puţine cifre, date, statistici sterpe, oferind în schimb mai multe poveşti despre oameni şi despre evenimente concrete, reale". Într-adevăr, limbajul folosit în redactarea noului manual diferă esenţial faţă de cel folosit, în general, în sistemul de învăţământ. Nu este un limbaj ştiinţific despre fapte sau realităţi istorice, stilul apelând mai degrabă la emoţii şi sentimente. În plus, noua carte de istorie înlocuieşte termeni precum "Rusia" sau "ruşi" cu "ţara noastră", respectiv "noi". Autorii renunţă la fapte în favoarea unor lozinci precum: "Sunteţi deja adulţi, dragi liceeni!", "Nu rataţi această şansă!", "Rusia este astăzi cu adevărat o ţară cu multe posibilităţi".

Ideologie şi propagandă

Konstantin Paşaliuc, istoric ruso-israelian şi politolog, a participat, înainte de războiul din Ucraina, la elaborarea manualelor de istorie din Rusia. "Am scris, pentru un manual, un capitol despre primul Război Mondial. Dar textul a fost prelucrat şi schimbat într-o agitaţie patriotardă. Am luptat mult pentru a păstra anumite puncte", spune el.

Istoricii nu se mai miră de mult când manualele din Rusia devin suport ideologic. "În cărţile de istorie se învârte totul în jurul ideologiei. Reacţionăm aşa de puternic, pentru că vedem că ele se orientează după articolele din presa de propagandă, care nu prezintă situaţia completă sau care dezinformează total", explică istoricul Sergei Cernişov, fost director al facultăţii "Novocollege" din Novosibirsk.

Manualele de istorie, folosite până acum în clasele din Rusia, conţineau deja capitole despre Crimeea, sancţiuni şi alte evenimente din prezent. De exemplu, într-un manual pentru clasele a X-a şi a XI-a se face referire la perioada 2012-2020 prin "Reunificarea Crimeei cu Rusia", ca reacţie la preluarea puterii de la Kiev de către "naţionaliştii radicali". Pe scurt, sunt invocate sancţiunile care au urmat şi referendumul pentru schimbarea constituţiei din anul 2020. Prin "referendum" s-a decis cea mai mare reformă constituţională din istoria Rusiei. Reforma îi asigură preşedintelui Vladimir Putin rămânerea în funcţia supremă în stat şi după anul 2024.

Istoricii consideră introducerea evenimentelor actuale în manualele de istorie ca fiind falsă. "Această abordare, prin care în cărţile de istorie sunt tratate evenimente recente sau în desfăşurare, nu reprezintă o practică uzuală. Mulţi istorici au o poziţie critică. Prezentul nu trebuie tratat în manualele de istorie. Este nevoie de o anumită distanţă istorică. Probabil că puterea doreşte să combine prezentul cu istoria pentru ca prezentul să pară la fel de stabil precum istoria", spune istoricul Constantin Paşaliuc. În opinia lui, guvernul rus vrea doar să amestece istoria cu propaganda, prin introducerea evenimentelor actuale în manualele de istorie.

Text adaptat din limba rusă de Markian Ostaptschuk