Că între sărăcie şi foamete există o strânsă legătură nu mai reprezintă o noutate. Cu toate acestea, distribuirea inechitabilă a foametei în lume nu se leagă numai de sărăcie, ci şi de politică sau putere. "Inegalitatea are multe faţete", a declarat pentru DW Bärbel Dieckmann, preşedinta organizaţiei "Welthungerhilfe". Un asemenea exemplu ar fi India - ţară cu un număr impresionant de miliardari, dar în care 200 de milioane de oameni încă mai flămânzesc.

La prima vedere, eforturile globale de combatere a foametei par a fi o poveste de succes comparativ cu indexul  publicat în anul 2000 (Global Hunger Index). Valoarea medie a indicelui a scăzut cu 27%, dar progrese n-au fost înregistrate în toate regiunile lumii. Dacă în 14 ţări de pe glob se reuşise o îmbunătăţire semnificativă a situaţiei, conflictele şi modificările climatice au dus la deteriorarea valorilor înregistrate.  

Nu toate ţările au fost incluse

Conform indicelui realizat anul acesta, în 7 ţări ale lumii situaţia este "foarte îngrijorătoare", iar în Republica Central-Africană este "gravă". În anul 2000, raportul GHI încadra 8 ţări la categoria "situaţie gravă". 13 ţări printre care Somalia, Sudanul de Sud şi Siria nu au fost incluse în actuala analiză din lipsa informaţiilor. Raportul analizează date privind malnutriţia, mortalitatea infantilă, decalajele de creştere şi dezvoltare la copii.

Începând din anul 2000 situaţia s-a mai îmbunătăţit, dar nu întotdeauna pe întreg teritoriul unei ţări. "Un exemplu aparte este Nigeria. În sudul ţării aproximativ 175 de milioane de oameni se hrănesc cât de cât. 4,5 milioane de nigerieni trăiesc în nordul dominat de conflictele grupului islamist Boko Haram. Aceşti oameni riscă să piară din cauza foametei", afirmă Bärbel Dieckmann. Situaţii similare se constată şi în alte ţări.

Dreptul la hrană

Dreptul la hrană este stipulat în Declaraţia Universală a Drepturilor omului înaintea altor drepturi. În 2001, avocatul Colin Gonsalves a invocat, cu succes, acest drept în faţa celei mai înalte curţi de justiţie din India. După pronunţarea verdictului, guvernul a introdus cel mai mare program naţional de combatere a foametei. Printre altele, elevii au început să beneficieze de mâncare în şcoli, iar gravidele şi lăuzele au primit ajutoare pentru alimente.  

Pentru eforturile sale Colin Gonsalves a fost distins anul acesta cu premiul Nobel alternativ "Right Livelihood Award". "Celebrul său proces privind dreptul fiecărui om la hrană a dus în India la o mai bună îngrijire a 400 de milioane de oameni", menţionează fundaţia care i-a acordat premiul.

Erorile unui sistem cauzează foamete

Teoretic, în ziua de azi, hrănirea întregii populaţii de pe glob n-ar fi o problemă. Cu toate acestea, "distribuirea nu funcţionează" spune Bärbel Dieckmann. În actualul sistem global, o bună distribuire nu este posibilă - adaugă Hans Herren de la organizaţia IPES-Food, un grup format din cercetători şi specialişti în nutriţie şi agricultură. "Putem combate foametea, dar mai întâi ar trebui să schimbăm radical sistemul - de la producţia până la consumul de alimente."

Hans Herren a participat la elaborarea Raportului mondial de evaluare a ştiintelor agricole şi dezvoltarea tehnologiei (IAASTD) în 2008, iar în 2013 a primit premiul "Right Livelihood" pentru întreaga sa activitate. O modificare a lanţului alimentar este necesară din mai multe motive, susţine expertul. "În primul rând trebuie să ne adaptăm modificărilor climatice. Apoi trebuie să ne asigurăm că agricultura nu duce la înrăutăţirea situaţiei privind schimbările climatice. În al treilea rând trebuie să asigurăm hrană sănătoasă pentru toată lumea."

Când mâncarea ne îmbolnăveşte

Agricultura tradiţională, la scară mică, nu este suficient de productivă - consideră Herre. Dar nici mecanizarea nu este indicată. Aşa-numita "revoluţie verde" - monoculturile şi fermele uriaşe de animale - precum şi utilizarea pesticidelor, a îngrăşămintelor sau a aditivilor pentru nutreţuri au eşuat de mult, susţine Herren. În mod clar, produsele sau alimentele astfel obţinute sunt principalii factori vinovaţi de înmulţirea cazurilor de obezitate şi diabet de tip II.        

O afirmaţie confirmată şi de către Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) a Naţiunilor Unite. "Datele din ţări industrializate ca SUA sau Canada arată că aproximativ 60% din caloriile consumate într-o casă obişnuită provin din alimente şi băuturi cu un conţinut extrem de ridicat de zahăr, grăsimi şi sare" menţionează Anna Lartey, reprezentantă a organizaţiei.  

Consecinţa? Aproximativ 2 miliarde de oameni din întreaga lume, atât din ţările dezvoltate cât şi din ţările cu economii emergente, sunt supraponderali sau chiar suferă de obezitate. 

Pe calea durabilităţii

În opinia experţilor "IPES-Food", agricultura va trebui regândită din temelii, la nivel global, cu accent pe practicile ecologice. Schimbarea ar trebui să aibă loc nu numai în privinţa producţiei, ci şi sub aspect social, ecologic sau în politica de dezvoltare. O agricultură ecologică ar stimula biodiversitatea şi ar mări sortimentul, dar ar asigura şi o hrană curată, sănătoasă.

Un concept cu care organizaţia ”Welthungerhilfe” cochetează de decenii întregi prin introducerea multor proiecte la nivel mondial. Dar ca totul să funcţioneze, afirmă Bärbel Dieckmann, cea mai importantă este educaţia politică a societăţilor defavorizate. "Încercăm să explicăm faptul că în multe societăţi există căi de influenţă prin implicare directă."  Astfel, reprezentanţii administraţiilor locale au fost antrenaţi în proiecte. "Şi la acest nivel au loc schimburi fiindcă, de exemplu, uneori, anumite acorduri internaţionale nu le sunt cunoscute reprezentanţilor guvernului."

Autor: Helle Jeppesen / CS