Lumea literară este de acord că viaţa şi scrisul au fost la Thomas Mann (1875-1955) strâns împletite. Scriitorul german a devenit cunoscut la nivel mondial ca voce importantă a culturii şi ca un călător între lumi. Faima sa este întemeiată în primul rând pe opera sa literară, el fiind autorul unor romane mari precum "Buddenbrooks", pentru care i s-a decernat în 1929 Premiul Nobel pentru Literatură, "Muntele vrăjit" sau "Dr. Faustus". Dar importanţa sa se datorează şi implicării în viaţa cetăţii. A scris eseuri, a ţinut discursuri radiofonice. Thomas Mann a trăit într-o perioadă turbulentă la nivel mondial, cu nu mai puţin de două conflagraţii mondiale, cu dominaţia nazismului şi Holocaustul. Multe din acestea se reflectă în opera sa.

În timpul şcolii a fost mediocru la limba germană

Nimic nu prevestea toate astea când Thomas Mann s-a născut pe 6 iunie 1875 în casa unui comerciant din  Lübeck, oraş aflat în nordul Germaniei, la ţărmul Mării Baltice. A crescut într-o familie mare cu patru fraţi. Deja ca elev a scris prime schiţe de proză şi compuneri. La fel ca fratele său Heinrich era fascinat de literatură, spre nemulţumirea tatălui lor. Şi marii literaţi au câteodată un început modest, căci la şcoală a trebuit să repete clasa nu doar o dată, iar la materia limba germană nu a obţinut decât calificativul "destul de mulţumitor".

Când tatăl său a murit în 1891, Mann a abandonat şcoala înainte de a-şi susţine bacalaureatul şi s-a mutat cu familia la München unde a început cursuri de agent de asigurări, pe care le-a abandonat rapid. A trăit din moştenirea lăsată de tatăl său şi a început să scrie. Prima sa povestire intitulată "Gefallen" a fost publicată în 1894 în revista "Die Gesellschaft". Mann îşi propusese pe atunci să devină ziarist.

Împreună cu fratele său Heinrich a plecat pentru doi ani în Italia. Acolo a scris la romanul "Buddenbrooks", care a fost publicat în 1901, după întoarcerea celor doi fraţi în Germania. Acţiunea romanului inspirat din istoria familiei Mann este amurgul unei familii de negustori bogaţi. Criticii au elogiat romanul de debut care fusese iniţial planificat ca operă comună a celor doi fraţi Mann. De atunci înainte Thomas Mann a trăit financiar pe picioarele proprii.

Primul Război Mondial şi cearta dintre fraţi

"Buddenbrooks" a fost urmat de alte creaţii literare, mai întâi culegerea de nuvele "Tristan" (1903), care cuprinde şi "Tony Kröger", o povestire despre dihotomia dintre artist şi burghez, spirit şi viaţă. Fiind interesat să ducă o existenţă burgheză Thomas Mann s-a căsătorit în 1905 cu Katia Pringsheim, fiica unei familii de cărturari bogaţi din München. Cu toate acestea el s-a simţit atras şi de tineri bărbaţi, ceea ce aparent nu a deranjat-o pe Katja. În decursul anilor celor doi li s-au născut şase copii. Unii dintre ei au luat-o pe urmele tatălui lor devenind mai târziu scriitori şi scriitoare.

Istoria şi-a urmat cursul. A izbucnit Primul Război Mondial (1914-1918). Thomas se ceartă cu fratele său Heinrich, devenit şi el scriitor celebru între timp. Mărul discordiei a fost războiul. Heinrich a publicat o lucrare pacifistă. Thomas ia atitudine împotriva ei şi explică patru ani mai târziu de ce: în eseul "Betrachtung eines Unpolitischen" (1918) el ia apărarea Imperiului German şi politicii sale războinice. Abia în 1922, după ce Germania a pierdut războiul iar orânduirea imperială face loc Republicii de la Weimar, el şi-a schimbat poziţia. Într-un discurs scriitorul s-a declarat adeptul regimului democratic născut pe ruinele fumegânde ale imperiului.

Pentru romanul "Buddenbrooks" lui Thomas Mann i s-a decernat în 1929 Premiul Nobel pentru Literatură. Este un uriaş succes pentru scriitor, care promovează literatura germană la nivel global. Mann este însă supărat pe membrii juriului, care nu menţionează cu niciun cuvinţel romanul său "Muntele vrăjit", pe care-l publicase deja în 1924.

Cu mult timp înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) Thomas Mann şi-a dat seama de primejdia care plutea în aer. El a luat poziţie împotriva naziştilor care deveneau tot mai puternici şi a susţinut în 1930, cu trei ani înainte de venirea lui Hitler la putere, o pledoarie înflăcărată împotriva naziştilor şi în favoarea social-democraţiei. În primăvara anului 1933 - Hitler abia ajunsese la putere - Thomas Mann nu s-a mai întors în Germania după un turneu european de conferinţe şi întâlniri cu admiratorii. S-a stabilit în Elveţia. Apare primul volum al tetralogiei "Iosif şi fraţii săi".  În roman scriitorul descrie umanizarea personajului biblic Iosif.

Pentru început el s-a mulţumit să nu comenteze ce se întâmpla în Germania. Dar în 1936 a scris o scrisoare deschisă, publicată de cotidianul "Neue Zürcher Zeitung", în care a pus la stâlpul infamiei politica naziştilor. Răspunsul nu s-a lăsat multă vreme aşteptat: Berlinul i-a retras cetăţenia germană şi titlul de doctor honoris causa acordat de Universitatea din Bonn. Naziştii îi contestaseră anterior deja gloria şi îi mânjiseră reputaţia. Mai târziu i-au confiscat şi o parte din avere.

Emigrarea în SUA

Pe acest fundal familia Mann a întors definitiv spatele Germaniei. În 1938 Thomas şi Katja au emigrat în SUA. Mann a devenit profesor asociat la Universitatea Princeton. Când la sosire un reporter l-a întrebat pe scriitor dacă resimte exilul ca pe o povară, Thomas Man i-a răspuns: "Unde mă aflu eu este Germania! Port cultura mea în mine şi nu mă consider un om prăbuşit".

Începând din 1940 Thomas Mann i-a îndmnat pe germani la rezistenţă. Postul britanic de radio BBC i-a difuzat pe unde lungi discursurile lunare în vechea patrie, eludând cenzura nazistă. În mai bine de 60 de emisiuni radiodifuzate el a apelat la conştiinţa conaţionalilor săi şi nu a evitat să menţioneze nici crimele în masă comise împotriva evreilor.

Dar chiar şi în rândul adversarilor războiului, Mann nu a avut doar prieteni. Când armele în sfârşit au tăcut el a scris scrisoarea deschisă intitulată "De ce nu mă întorc în Germania" (1945). În scrisoare i-a făcut pe toţi germanii responsabili pentru oroile perioadei naziste. Criticii i-au răspuns însă că în calitate de om care a plecat în exil nu are dreptul să-i judece pe cei care au fost nevoiţi să trăiască sub Hitler.

Cu neînţelegere a fost întâmpinată şi această afirmaţie, prin care Mann a comentat bombardarea oraşelor germane: "Totul trebuie plătit". Şi din punct de vedere literar Mann a deranjat prin publicarea romanului "Dr.Faustus" (1947). Este vorba acolo de pactul compozitorului Adrian Leverkühn cu diavolul. Mann îşi încheie în roman socotelile cu raporturile sociale care au făcut posibil nazismul.

Dar nici în SUA romancierul nu a fost scutit de greutăţi. America anticomunistă postbelică l-a suspectat de simpatii comuniste şi l-a citat să dea explicaţii în faţa unui comitet pentru combaterea acţiunilor subversive antiamericane. În consecinţă Thomas Mann a părăsit în 1952 SUA. Dar nimic nu l-a atras în niciunul din cele două state germane nou întemeiate, nici în RFG şi nici în RDG. În schimb s-a întors în Elveţia, unde a decedat pe 12 august 1955 în spitalul cantonal din Zürich la vârsta de 80 de ani. Prin literatura sa şi prin atitudinea sa fermă împotriva nazismului dispreţuitor de oameni, Thomas Mann a dat dovadă de mare curaj şi verticalitate. Este o moştenire care rezistă probei timpului.