"Aș fi fost de mult timp un șomer dependent de droguri", este convins astăzi Daniel Kovacs, în vârstă de 17 ani. Până la urmă el a fost norocos, căci un grup de voluntari din Budapesta l-a scos din mediul în care trăia, în satul maghiar de romi Tarnabod, în urmă cu șase ani. Daniel este student la Școala de Artă din capitala Ungariei și are perspectiva obținerii diplomei de bacalaureat, un semestru în străinătate, ba chiar și o carieră în jonglerie. El își poate exprima gratitudinea față de mulți oameni pentru șansa sa la o viață de succes. Mai puțin faţă de statul maghiar.

"Un talent ca Daniel vedem o dată la zece ani", spune unul dintre profesorii de la Academia de Artă din Budapesta despre băiatul de etnie romă. În 2016, abilitățile sale acrobatice excepționale au fost recunoscute de scenograful Peter Horgas din Budapesta. 

Te poți întreba ce căuta renumitul om de teatru în satul izolat cu 900 de locuitori. Răspunsul este că a adus donații de la cunoscuții săi pentru a-i ajuta pe copiii din Tarnabod să supraviețuiască iernii friguroase.

"Tarnabod și noi"

Echipa de colectori de fonduri s-a autointitulat TaMi: o abreviere de la "Tarnabod es mi" (în română: "Tarnabod și noi"). De ce acest grup de jurnaliști, fotografi, artiști, avocați, educatori și bucătari maghiari au adoptat nu doar un copil, ci un sat întreg, este o poveste mai lungă.

Totul a început când câțiva oameni de presă de la redacția Nepszabadsag, cotidianul cu cel mai mare tiraj la acea vreme, au plecat cu trei mașini din capitală la Tarnabod. Era cu puțin timp înainte de Crăciunul din 2011. Vehiculele au fost încărcate cu mandarine, ciocolată, haine de iarnă folosite, jucării vechi, făină, zahăr, ulei, tăiței și lapte. Scriind un reportaj despre sat cu câteva săptămâni înainte - cu ocazia deschiderii școlii de către Malteser Hilfsdienst - jurnalista de la Nepszabadsag a fost șocată de sărăcia oamenilor care trăiesc acolo. Ea a decis să îi ajute pe oamenii din Tarnabod.

Rasism și anti-țiganism

La acea vreme, în sat nu exista niciun loc de muncă pe o rază de kilometri, copiii primeau mâncare doar la grădiniță, copiii de patru-cinci ani alergau desculți prin noroiul înghețat de afară, iar multora li se oprise curentul electric și gazul acasă. De altfel, nu numai sărăcia era o problemă.

Pe de altă parte, locuitorii au devenit victime ale tendințelor rasiste și neonaziste. În 2008, cinci case din Tarnabod au fost vizate de gloanțe, iar unele au fost atacate cu cocktailuri Molotov. Faptul că nimeni nu a fost ucis a fost probabil un mare noroc.

Mai puțin norocoase au fost familiile de romi din alte sate maghiare. În așa-numita serie de crime împotriva romilor din 2008-2009, șase persoane au fost ucise și alte 55 au fost rănite. Deși cei trei făptași au fost condamnați la închisoare pe viață în 2014, aceștia și-au negat în mod constant vinovăția, până acum câteva săptămâni, când principalul făptaș a făcut o mărturisire surprinzătoare.

Curajul civic ca unică șansă

Reacțiile slabe din partea politicului, a sistemului judiciar, a presei și a Uniunii Europene au dovedit că nimeni nu a fost cu adevărat interesat de disprețul pe față la adresa drepturilor omului din Ungaria. Așa că, în loc să aștepte ca statul maghiar să ia măsuri, echipa TaMi a luat problema în propriile mâini.

Între timp, voluntarii sunt activi în Tarnabod de circa unsprezece ani. Nu au primit niciodată finanțare de la stat, așa că depind de strângerea continuă de fonduri pentru a finanța între altele după-amiezile de educație artistică, concertele, spectacolele de teatru, petrecerile de Crăciun, excursiile și taberele de vară pentru copiii din sat.

"Cea mai mare forță a noastră este rețeaua noastră, în special în sectorul artelor și culturii sau în gastronomie", explică șefa grupului TaMi, Katalin Szemere, într-un interviu acordat DW. Jurnalista se declară mândră de voluntarii săi: "La început, proiectul nostru viza doar strângerea de fonduri. Astăzi îndeplinim o sarcină importantă, de fapt de stat, recte promovarea talentului în rândul copiilor romi."

În trecut, ei găteau pentru tot satul în cazane uriașe în curtea școlii o dată la două luni. Copiii ajutau la decojit și tăiat, spune Szemere, adăugând: "În acest proces, am înțeles că ei doreau să știe tot felul de lucruri despre viața de dincolo de granița satului." Pentru a răspunde acestei nevoi, Szemere a invitat un profesor de artă. Întâlnirea a fost urmată de concerte, spectacole de teatru și excursii în capitală.

Un salt în viața din capitală

De mai mulți ani se organizează inclusiv tabere de vară, deosebit de populare. Daniel Kovacs și prietenul său Marko Bogdan nu mai merg acolo ca participanți, ci pe post de ajutoare. De când echipa de voluntari a lui Szemere a descoperit talentul extraordinar al băieților, în urmă cu șase ani, cei doi au fost înscriși la Școala de Artă din Budapesta.

Daniel a fost luat în grijă de mama sa surogat, profesoara de teatru Ildiko Vegh. Băiatul locuiește cu ea de la vârsta de 11 ani. Împreună cu un alt voluntar TaMi, "tatăl surogat" Kristof Koroknai, Ildiko îi finanțează viața, îi cumpără pantofi sport, îl trimite la cursuri de engleză, la teatru și călătorește cu el în străinătate. De pildă la Roma, unde băiatul a visat dintotdeauna să ajungă. 

"Nu voi uita niciodată cum a fost pentru el când am ajuns la Colosseum. Acolo Dani s-a așezat pe o grămadă mare de pietre, și-a pus brațele încrucișate pe genunchi și nu a scos niciun cuvânt timp de 20 de minute", povestește mama adoptivă.

Daniel are mare nevoie să discute despre identitatea sa. Ce s-ar fi ales de el dacă TaMi nu l-ar fi scos din fostul său mediu de viață? Iată un subiect pe care îl abordează adesea cu Ildiko. Școala superioară nu ar fi fost o opțiune pentru el.

Părinții din Tarnabod ar prefera ca toți copiii lor să câștige bani în plus cât mai curând posibil. "Aș fi putut avea ocazia să lucrez ca zilier. Așa că presupun că aș fi căutat o cale rapidă de ieșire din situație pentru a-mi deconecta creierul", spune Daniel.

Perdanții schimbării

Romii, precum Daniel și părinții săi biologici, se numără printre cei mai mari perdanți ai căderii comunismului în 1989. Deși minoritatea din Ungaria nu a beneficiat de prea mult sprijin în timpul regimului comunist, aproape toți au găsit locuri de muncă necalificate în marile fabrici, în mine sau în construcții. După răsturnare, chiar și aceste oportunități modeste au cam dispărut. 

Guvernele au venit și au plecat, dar niciunul nu a avut o strategie cu adevărat serioasă pentru incluziunea minorității discriminate a romilor.

Pe zi ce trece, Marko și Daniel sunt din ce în ce mai puțin preocupați de această problemă. La fel și ceilalți copii romi talentați din punct de vedere muzical sau artistic care sunt sprijiniți de echipa TaMi și de Malteser Hilfsdienst.
 
Daniel Kovacs și "mama sa surogat" Ildiko Vegh

"Întotdeauna am visat să evadez din Tarnabod", spune Daniel Kovacs, care acum participă la ateliere de lucru în Hamburg, învață limbi străine și își face planuri de viitor. Întrebat care este cel mai important aspect al sprijinului pe care i-l acordă Ildiko, el răspunde fără ezitare: "dragostea ei". Iar cea mai mare dorință a sa? Să joace ca jongler cu mingi la Cirque du Soleil, cel mai bun circ din lume.