Cel mai recent exemplu pentru introducerea stagiului militar obligatoriu pentru femei este Danemarca. Potrivit deciziei Parlamentului de la Copenhaga din 25 martie, începând din 1 iulie toate femeile care au împlinit 18 ani începând din acea zi pot fi convocate la armată. Începând din ianuarie 2026 femeile respective vor fi recrutate.

Potrivit armatei daneze, în prezent 25 la sută din toţi recruţii care s-au dus în armată pe bază de voluntariat sunt femei. Stagiul militar normal durează între patru şi 12 luni, în funcţie de arma pentru care recrutul s-a decis după stagiul de instrucţie de trei luni.

Scandinavia constituie avangarda

Şi în alte două ţări scandinave, Norvegia şi Suedia, stagiul militar pentru femei este obligatoriu. În Norvegia există din ianuarie 2015 stagiu militar obligatoriu pentru ambele sexe.

În Suedia stagiul militar obligatoriu a fost suspendat în 2010, dar în ianuarie 2018 a fost reintrodus, şi se referă atât la bărbaţi cât şi la femei care au împlinit vârsta de 18 ani. Durata stagiului militar este între şase şi 15 luni. Aproximativ 20 la sută din membrii armatei sunt femei.

În Olanda este valabil stagiul militar obligatoriu pentru femei, dar a fost suspendat din 1997 până azi.

Stagiul militar obligatoriu pentru femei există în Israel deja din 1949. Femeile fac doi ani de armată, bărbaţii trei. Evreii ultraortodocşi au fost exoneraţi de această obligaţie, dar potrivit deciziei Curţii Supreme de Justiţie de la sfârşitul lunii iunie şi ei trebuie să satisfacă stagiul militar obligatoriu.

Multe ţări africane recrutează femei

Cele mai multe ţări în care femeile trebuie să facă obligatoriu armata se află în Africa. În Eritreea stagiul militar obligatoriu atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei este de 16 luni.

Şi în Ciad, Giunea-Bissau, Mali, Mozambic, Capul Verde şi în Niger stagiul militar este obligatoriu pentru femei. În Coasta de Fildeş există stagiul militar obligatoriu pentru femei dar nu se aplică. În Mozambic guvernul a declarat în 2024 că stagiul militar selectiv ar putea fi prelungit de la doi la până la cinci ani.

În Asia stagiul militar este obligatoriu pentru femei în Birmania, China, Timorul de est şi Coreea de Nord. În Coreea de Nord femeile trebuie să meargă în armată din 2015, având vârsta minimă de 17 ani. Stagiul militar poate dura mai mulţi ani, în funcţie de armă.

În Timorul de Est stagiul militar obligatoriu pentru bărbaţi şi femei cu vârste între 18 şi 30 de ani a fost decis în 2020. Stagiul are o durată de 18 luni, dar nu este clar cum se aplică.

În China stagiul militar este obligatoriu pentru femeile cu vârste de 18-19 ani, care au absolvit şcoala şi care întrunesc condiţiile pentru diverse meserii militare.

Tot mai multe femei se duc voluntar în armată

În majoritatea ţărilor lumii femeile se duc voluntar în armată. În SUA, unde cele 200.000 de soldate reprezintă aproximativ 14 la sută din totalul trupelor, femeile fac parte începând din 1993 şi din unităţile de luptă. Între timp femeile pot fi întâlnite peste tot în armata americană, de la infanterie la echipaje ale submarinelor.

În multe alte ţări, între care Marea Britanie, Belgia, Canada, Spania, Franţa, Polonia, Australia, Grecia, Turcia, Cehia, Portugalia, Bolivia, Japonia, Coreea de Sud şi Germania, femeile care doresc să facă în armată carieră sunt libere s-o facă.

În cele două ţări beligerante Rusia şi Ucraina nu există stagiu militar obligatoriu pentru femei. Cu toate acestea multe luptă în cele două armate.

Potrivit Ministerului Apărării de la Kiev, în prezent în armată luptă 68.000 de femei, cu 40 la sută mai mult decât numărul voluntarelor din 2021, alături de aproximativ 900.000 de bărbaţi.

Şi în armata rusă există femei care luptă în Ucraina. În octombrie 2024 a fost înfiinţată, de pildă, o unitate de operatoare de drone denumită "vrăjitoarele de noapte", în amintirea regimentului aerian cu acelaşi nume din cel de-al Doilea Război Mondial, format exclusiv din femei-pilot.

Surse: CIA Factbook,World Population Review​​​​​​, Center for Strategic and International Studies, Ministerul Apărării din Bolivia, War Resisters International, House of Commons Library