În pofida tuturor tensiunilor politice din acest an, Angela Merkel va rămâne şi în 2019 în centrul atenţiei. Nu mai este şefă a Uniunii Creştin-Democrate, ci "numai" cancelară a coaliţiei cu social-democraţii.

"Merkel are încă frâiele în mâini", apreciază politologul berlinez Thorsten Faas. "Împotriva voinţei sale, n-o va putea nimeni izgoni de la putere".

A îndepărta un cancelar german de la putere nu este un lucru simplu. În tot cazul, Bundestagul nu poate hotărî de capul său că îi retrage încrederea Angelei Merkel.

Lucruri similare s-au petrecut în timpul Republicii de la Weimar. Şi nu o dată, ci mult prea des, ceea ce a avut efect de destabilizare şi a favorizat creşterea influenţei naţional-socialiştilor şi venirea la putere a lui Adolf Hitler în 1933.

În 1949, ţinând seama de aceste experienţe istorice, părinţii legii fundamentale au hotărât că o moţiune de cenzură poate fi acceptată doar dacă are un caracter "constructiv".

Cu alte cuvinte: Angelei Merkel i se poate retrage susţinerea numai dacă există deja un înlocuitor pentru ea, care să poată convinge majoritatea deputaţilor că merită să ajungă cancelar.

Or, în clipa de faţă, această persoană nu se arată la orizont.

Cât timp Merkel va dori...

Când este întrebată câtă vreme ar mai dori să rămână în funcţia de cancelar, Angela Merkel face invariabil trimitere la sfârşitul oficial al actualei legislaturi, care se va produce în 2021.

Însă ea ar putea fi capabilă de o surpriză similară celei de acum câteva săptămâni, când a anunţat că renunţă la candidatura pentru un nou mandat în fruntea Uniunii Creştin-Democrate. Ar putea, practic peste noapte, să-și anunţe demisia. Așa cum a făcut Willy Brandt, unul dintre predecesorii săi, în 1974.

Contituţia prevede alegeri anticipate într-un astfel de caz. Executivul ar putea fi condus de un cancelar de tranziţie până la alegerea unui nou cancelar de către Bundestag. Un atare scenariu nu ar însemna însă sfârşitul erei şi omului de stat Angela Merkel.

O variantă mai elegantă ar fi ca ea să solicite parlamentului votul de încredere, la fel cum au procedat şi alţi cancelari erodaţi. Şi în această situaţie se aplică principiul stabilităţii ancorat în legea fundamentală: alegerile anticipate ar fi evitate, dacă s-ar găsi un nou cancelar. De pildă Annegret Kramp-Karrenbauer, noua şefă a CDU, figura centrală a misiunii "Merkel la pensie".

Schimbare de parteneri fără scrutin anticipat? 

Aceasta este teoria. "Partidele din coaliţia de guvernare manifestă nervozitate sporită, iar popularitatea lor este la pământ", spune Faas. "Această stare de lucruri nu poate să continue".

Îndeosebi SPD este instabil. După alegerile europene din mai sau cu prilejul bilanţului parţial din septembrie, social-democraţii ar putea abandona marea coaliţie pentru a reduce presiunea din propriul partid.

Merkel ar putea continua cu un guvern minoritar, tolerat de Partidul Verzilor și de Partidul Liber-Democrat.

Cel puțin sub Angela Merkel, FDP nu va accepta mai mult. Kramp-Karrenbauer ar putea prelua guvernul probabil în 2020, încercând să realizeze o coaliție stabilă cu parteneri noi.

Partidele din coaliţie au mai multe motive pentru a nu dori alegeri anticipate în 2019. Noul secretar-general CDU a spus din capul locului că nu are "niciun chef de alegeri anticipate", fiind cel mai probabil în asentimentul colegilor din CSU şi SPD. La cât de rău arată sondajele în acest moment, un scrutin anticipat ar însemna pierderea mandatului şi sfârşitul carierei politice pentru mulţi deputaţi.

Ideea alegerilor anticipate nu este susţinută nici de preşedintele federal Frank-Walter Steinmeier. Constituţia prevede că el este cel care propune chemarea oamenilor la vot înainte de termen.

Anul electoral 2019: veşti bune pentru AfD

Vestea bună pentru Angela Merkel este faptul că, potrivit barometrului Deutschland-Trend, majoritatea germanilor doreşte ca ea să rămână cancelar, cota ei de popularitate fiind în creştere.

Vestea rea este că, potrivit sondajelor, cei mai importanţi adversari politici ai săi, populiştii de dreapta, sunt în plină ascensiune. Acest lucru o va pune în dificultate pe Angela Merkel.

De exemplu, la alegerile europene. "Astfel de alegeri secundare oferă prim-planul partidelor de protest", spune politologul Faas.

În cadrul Parlamentului European, AfD dorește să formeze o alianţă cu populiști din Italia și Austria. Nu este clar dacă acest lucru le va reuşi. În tot cazul, alegerile europene vor aduce mai multe mandate, bani și influență grupărilor de extremă-dreapta în comparație cu ultimele alegeri europene.

În plus, în toamna anului 2019, în estul Germaniei vor avea loc mai multe alegeri regionale cărora CDU trebuie să le supraviețuiască. În Turingia, Saxonia și Brandenburg, AfD ar putea deveni cea mai puternică forță politică, ancorând partidul în parlamentele și consiliile locale.

Planul Angelei Merkel pentru 2019 trebuie să fie recâştigarea alegătorilor pierduţi în favoarea Alternativei pentru Germania. Dacă va eşua, neliniştea din Uniunea Creştin-Democrată se va amplifica.