Odată cu începutul postului nu se termină nimic! Dimpotrivă, abia acum începe. Iar acest început are loc în fiecare an din secolul al şaselea încoace. Atunci s-au hotărât creştinii să urmeze exemplul Mântuitorului Hristos şi să postească timp de 40 de zile în pregătirea sărbătorii pascale, a Învierii lui Iisus. Teologul Manfred Becker-Huberti explică.

"Având în vedere că în acele vremuri alimentele nu se puteau păstra, nu existau frigidere, nici conserve, nu rămânea decât o singură soluţie: în loc să arunce hrana, oamenii se aşezau la un adevărat festin. Şi după cum se ştie, mâncarea se aşează mai bine în ritmul muzicii".

Creştinii îşi permiteau aşadar 3 zile de petrecere cu mâncare şi băutură din belşug înainte să renunţe pentru alte 40 la carne, vin, unt, ouă, lapte şi brânză. Dar nu numai atât: în acele trei zile oamenii puteau intra şi în pielea personajelor considerate în mod tradiţional a fi duşmani ai creştinismului: demoni, vrăjitoare şi tot felul de alţi monştri. Numai că s-a dovedit de-a lungul timpului că nu este deloc simplu să treci de astea 40 de zile respectând întocmai regulile bisericii.

Cum să ocoleşti Postul?

"Au existat câţiva isteţi care s-au gândit să verifice la Papă dacă anumite lucruri contravin postului sau nu, de exemplu ciocolata sau berea. Numai că drumul la Roma este extrem de lung, iar alimentele perisabile. Aşa că ce ajungea la Roma era stricat demult. Concluzia: cine putea să spună că încalcă regulile postului, având în vedere că nimeni nu-şi putea imagina că ar mânca aşa ceva?!"

Imaginaţia creştinilor când venea vorba de post era rareori depăşită. Raţele care dădeau din picioruşe sub nivelul apei erau considerate peşti, pentru că peştele este permis. Cârnaţi se făceau tot din anumite părţi de peşte şi tot aşa până când Martin Luther a decis să pună capăt acestei dualităţi a confraţilor săi de credinţă. Lui i se păreau inutile cele 40 de zile de post, iar reacţia catolicilor nu s-a lăsat aşteptată.

Curentul reformator

"Catolicii au început să îşi zugrăvească locuinţele în vinerea mare. Atelierele trebuiau renovate o dată pe an, iar acea zi era cu predilecţie vinerea înainte de Paşte pentru a le arăta "celorlaţi" ce părere aveau despre sărbătorile lor".

Din fericire aceste vremuri au trecut. Catolicii şi protestanţii sărbătoresc şi postesc împreună din nou. Iar la petrecerea dinaintea postului, adică la marele carnaval din zilele noastre, confesiunea religioasă nu mai are demult nicio importanţă.