Pentru o astfel de modificare e nevoie de o susţinere a Congresului din Washington. Dacă în ultimii zece ani această metodă a funcţionat, ferind SUA de a intra în incapacitate de plată, de astă dată republicanii, care deţin majoritatea în Congres, se opun.

De fapt SUA se află deja în incapacitate de plată. De pe 16 mai ministerul finanţelor nu-şi mai poate onora toate obligaţiile şi ar trebui, ca atare, să facă mai multe datorii decât îi permite legea. Cu ajutorul unor măsuri speciale, de pildă prin renunţarea la anumite investiţii, SUA s-au mai putut salva până pe 2 august, după cum a anunţat, oficial, ministerul de resort, vinerea trecută. Dar după aceea s-a terminat.

Dacă în Congres nu se va decide majorarea limitei maxime admise a datoriilor de stat, nu vor mai exista bani pentru instituţiile statului, pentru o serie de programe şi pentru angajaţii publici.

Tot vineri, preşedintele Barack Obama a avertizat că "timpul se scurge".

Problema e că, în cadrul acestor negocieri, nu se vorbeşte doar de limita superioară a datoriilor publice, ci şi de bugetul pe anii viitori. Odată cu ridicarea nivelului maxim de îndatorare, Obama pledează pentru adoptarea unor măsuri ample de economii, de pildă prin majorarea taxelor celor cu venituri mari. Republicanii resping tocmai aceste propuneri de majorare a impozitelor şi cer în schimb reducerea masivă a cheltuielilor bugetare.

Ambele părţi se acuză reciproc că folosesc discuţiile în scopuri electorale. În actuala situaţie nu se întrezăreşte posibilitatea ajungerii la un compromis între democraţi şi republicani. Mai ales aripa ultraconservatoare a republicanilor din Camera Reprezentanţilor, alcătuită din susţinătorii aşa-numitul Tea Party, se opune vehement majorării impozitelor pentru cei bogaţi.

Dacă nu se ajunge însă la o înţelegere, SUA se vor afla cu adevărat în incapacitate de plată. Ar fi o adevărată catastrofă, după cum subliniază Jacob Kirkegaard de la Peterson Institute pentru ştiinţe economice internaţionale. Urmările, mai arată acesta, ar fi fatale pentru economia mondială, mai dure decât s-a întâmplat în 2008/ 2009.

O reducere a bonităţii SUA de către agenţiile de rating ar fi foarte dureroasă pentru americani, atrage atenţia Kirkegaard. Să nu uităm că piaţa americană a obligaţiunilor de stat este cea mai sigură pentru investitori. Fapt care a însemnat până acum dobânzi relativ mici pentru SUA, ca de altfel şi pentru germani în cadrul zonei euro.

"Problema este că, după cum explică expertul economic, dacă SUA pierd acest statut de piaţă sigură pentru investitori, cresc şi dobânzile. Şi anume pentru o durată lungă de timp".

Actuala dezbatere este, aşadar, un joc cu focul. Dacă dobânzile pentru guvernul american ar creşte şi numai cu un singur procent, aceasta ar însemna, în condiţiile unei masive împovărări a statului, dobânzi în valoare de 140 de miliarde de dolari anual. Aceasta corespunde aproximativ costurilor războiului din Irak.

O astfel de creştere a dobânzilor ar echivala, deci, în opinia lui Jacob Kirkegaard, cu preţul unei noi intervenţii militare în Irak - şi anume pentru următorii cel puţin 20 de ani.

Autor: Christina Bergmann/ Medana Weident
Redactor: Petre M. Iancu