Se suprapune harta sărăciei peste cea a votanților AUR?
4 iunie 2025
Radicalii continuă să crească după alegerile prezidențiale în careNicușor Dan a câștigat net în fața liderului AUR, George Simion. Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) ar fi votată cu aproape 40% dacă ar avea loc alegeri duminică, urmată de PSD (17%), PNL (16%) și USR (12%). Celelalte formațiuni radicale POT și SOS n-ar mai intra în parlament, în schimb crește SENS, un partid progresist înființat de curând, care e cotat la 4% (INSCOP, 26-30 mai 2025). AUR a avut la alegerile parlamentare din decembrie anul trecut 18,3%, dar scorul actual al formațiunii este egal cu scorul lui George Simion din primul tur al alegerilor prezidențiale: 40%.
AUR se află pe un trend ascendent, fiindcă votanții lui Simion privesc cu suspiciuni tergiversarea formării noului guvern și fiindcă măsurile înaintate de partidele tradiționale pentru oprirea crizei nu au în vedere și soluții care să-i ajute pe oameni să trăiască mai bine, iar pe cei mai săraci, să plătească impozite mai mici. Ideea lui Nicușor Dan, preluată cumva din arsenalul regimului Băsescu, de combatere a evaziunii fiscale cu ajutorul serviciilor secrete, ar trebui să fie bine văzută de electoratul radical, pentru că e o măsură de mână forte. Rezultatele combaterii evaziunii cu ajutorul ofițerilor de la SRI s-ar putea vedea cel mai devreme, însă, anul viitor. 10% din PIB e evaziunea fiscală, ceea ce ar însemna între 32 și 22 de miliarde de euro care se pierd în fiecare an.
Evaziunea ține de eșecul statului, dar pentru mulți dintre aderenții AUR sunt mai importante pensiile prea mari luate la vârste prea mici de magistrații și ofițerii din servicii și poliție sau militarii care n-au fost niciodată în vreo misiune. Cea mai mare pensie de magistrat ajunge la 14.000 de euro. Pensia cea mai mică din România este de 250 de euro și o încasează circa 1 milion de români. O parte dintre specialii care ies la pensie la 50 de ani sau mai devreme lucrează după aceea tot în instituții de stat, mai ales ofițeri din poliție și servicii. Sunt apoi cele 50 de sporuri pe care le primesc bugetarii, inclusiv pentru stres și suprasolicitare neuropsihică sau pentru păstrarea confidențialității ori gestionarea informațiilor clasificate, ca și cum toate acestea n-ar face parte din responsabilitățile lor, iar în majoritatea ministerelor se primesc sporuri pentru condiții vătămătoare sau periculoase.
Extravaganțele celor plătiți de la bugetul de stat sunt în contrast cu felul în care trăiește jumătate din populația României: 21,3% sunt sub pragul sărăciei, iar 32% se află în zona riscului de sărăcie și excluziune (sondajul Ipsos, parte a campaniei internaționale „Pauvreté – Précarité” 2024 pe care o face Fundația Serviciilor Sociale Bethany). 40% dintre români nu pot acoperi nevoile de bază ale copiilor (masă, cheltuieli de sănătate, haine), 34% dintre ei spun că sar peste o masă chiar dacă le este foame, în creștere cu 2% față de anul precedent, 40% abia își plătesc utilitățile, 77% consideră că se află într-o situație precară fiindcă au venituri prea mici, iar 55% dintre români susțin că accesul la piața muncii, locuire decentă, servicii de sănătate este mult mai dificil comparativ cu generația părinților lor.
Harta sărăciei din România arată că regiunile Moldovei și Olteniei sunt mai puțin dezvoltate decât celelalte, iar 30% dintre locuitori se confruntă cu lipsuri materiale severe. Harta unde George Simion a câștigat în turul al doilea se suprapune destul de bine peste harta sărăciei.
Frustrările sărăciei suprapuse peste conștiința nedreptății sunt completate cu nemulțumirile față de clasa politică, față de corupția pe care oamenii o văd și o simt la firul ierbii, dar pe care Justiția nu o rezolvă. Față de școlile de la periferia țării în care s-a investit puțin și unde ajung doar foarte rar profesorii buni, dar mai ales față de spitalele și policlinicile din aceste zone, despre care cei din ministerul Sănătății nici nu-și pot imagina cum arată. Toate acestea îi fac pe mulți să meargă spre AUR, spre promisiunile expandate ale radicalilor, spre propaganda excesivă în care se regăsesc nemulțumirile lor.