La CE de fotbal suporteri din Serbia, Croaţia şi Albania au ieşit în evidenţă prin cântece şi steaguri naţionaliste. Acestea reflectă conflicte vechi, fotbalul neefiind decât o supapă de reducere a tensiunilor. 

"Ce s-a petrecut este un semnal şi vom cere UEFA să decidă sancţiuni, chiar şi cu preţul necontinuării competiţiei", a declarat Iovan Surbatovic, secretarul general al Federaţiei de Fotbal din Serbia. În meciul din Grupa B a Campionatului European de Fotbal, dintre Croaţia şi Albania, disputat la Hamburg, galeriile ambelor echipe au cântat şi scandat: "Ucideţi-i, ucideţi-i, ucideţi-i pe sârbi"!

"Vom cere UEFA să penalizeze asociaţiile celor două echipe naţionale", a declarat Surbatovic potrivit mass media britanice. "Noi nu vrem să participăm la asta, dar dacă UEFA nu-i penalizează noi ne vom gândi cum să acţionăm în continuare". Aparent, Federaţia de Fotbal din Serbia priveşte ca pe o opţiune şi retragerea din competiţie.

Naţionalism din toate părţile

Dar scandările şi cântecele anti-sârbeşti nu au fost primul incident de acest fel la EURO2024. UEFA a penalizat deja federaţiile de fotbal albaneză şi sârbească cu câte 10.000 de euro fiindcă suporterii lor au prezentat pe stadion hărţi naţionaliste. Suporterii albanezi au desfăşurat la meciul cu Italia, pierdut la Dortmund cu 1-2, o hartă a Albaniei Mari, cu teritorii înglobate în dauna vecinilor.

La meciul Serbia- Anglia, pierdut cu 0-1, disputat la Gelsenkirchen, suporteri sârbi au purtat tricouri cu harta Kosovo şi cu sloganul "No Surrender" (nu capitulăm). Ambele federaţii au fost acuzate de "transmiterea unor mesaje provocatoare, care nu se potrivesc cu o competiţie sportivă", deoarece sunt responsabile pentru comportamentul fanilor lor pe stadioane.

În plus, UEFA verifică posibile sancţiuni împotriva jucătorului în echipa naţională a Albaniei Mirlind Daku. Acesta a rostit la megafon la capătul meciului Albania-Croaţia injurii la adresa macedonienilor în faţa suporterilor Albaniei. Federaţia de Fotbal din Macedonia de Nord (FFM) a condamnat comportamentul lui Dakus, care ulterior şi-a cerut scuze.

Ură reciprocă veche

Adversităţile care şi-au refăcut apariţia la competiţia de acum sunt vechi şi au provocat începând din iunie 1991 mai multe războaie pe teritoriul fostei Iugoslavii. Atunci şi-au declarat pentru început independenţa republicile iugoslave Croaţia şi Slovenia. În reacţie au fost atacate de Armata Populară Iugoslavă, dominată de sârbi. În timp ce luptele din Slovenia s-au încheiat după numai 10 zile, războiul dintre sârbi şi croaţi a durat până în noiembrie 1995, şi ambele tabere s-au făcut vinovate de crime de război.

În martie 1992 şi Bosnia-Herţegovina şi-a declarat independenţa de Iugoslavia în urma unui referendum. Aşa s-a ajuns la războiul din Bosnia, la care au participat bosniaci musulmani, croaţi şi sârbi. Războiul din Bosnia a durat din 1992 până în decembrie 1995 şi s-a soldat cu aproximativ 100.000 de morţi. Şi în acel conflict s-au comis crime de război, operaţiuni de epurare etnică şi violuri în masă. În memorie a rămas mai ales masacrul de la Srebrenica din iulie 1995, când soldaţi serbo-bosniaci, conduşi de liderul lor militar Ratko Mladic au ucis aproximativ 8000 de bosniaci musulmani, preponderent tineri bărbaţi şi adolescenţi.

Începând din 1996 şi în Kosovo s-a instaurat un climat de război civil. Acolo armata de eliberare a kosovarilor albanezi UCK a luptat împotriva forţelor sârbeşti. În februarie 1998 conflictul a devenit război în toată regula. Războiul din Kosovo, în care a intervenit şi NATO începând din martie 1999 a durat până în iunie 1999. Kosovo şi-a declarat independenţa în februarie 2008, dar aceasta nu este recunoscută de o serie de state, între care Serbia, România şi Rusia.

Şi scandările albanezului Mirlind Daku împotriva Macedoniei de Nord sunt motivate politic. După ce Macedonia şi-a declarat independenţa faţă de Iugoslavia, în septembrie 1991, populaţia albaneză din Macedonia a vrut să obţină autonomia pe teritoriul pe care-l locuieşte.

Albanezii, aproximativ 500.000 de oameni, erau pe atunci cea mai mare minoritate etnică a ţării. Urma să se desfăşoare chiar un referendum, dar guvernul macedonean a împiedicat acest lucru. Albanezii s-au simţit defavorizaţi şi mulţi au părăsit ţara. În martie 2001 s-a ajuns în sfârşit la o insurecţie armată a armatei naţionale de eliberare UCK, în cursul căreia şi-au pierdut viaţa sute de oameni. Aproximativ 170.000 de albanezi au fost alungaţi de la casele lor.

Fotbalul ca supapă a naţionalismului

Incidente la meciurile de fotbal au existat periodic şi înainte de EURO2024 din Germania. În amintire a rămas mai ales primul meci dintre Serbia şi Albania, din octombrie 2014, în preliminariile CE, care s-a încheiat în haos. Către sfârşitul primei reprize pe stadionul din Belgrad şi-a făcut apariţia o dronă de care atârna un drapel cu harta Albaniei Mari, în care era înglobată şi Kosovo.

Când jucători sârbi au smuls steagul jos pe stadion a început o încăierare la care au participat şi jucători de pe băncile de rezervă şi suporteri sârbi năvăliţi pe teren. În cele din urmă echipa Albaniei s-a văzut nevoită să se refugieze la vestiare. Meciul a fost întrerupt, UEFA a făcut cercetări şi l-a declarat încheiat cu 3-0 în favoarea Serbiei.