În condiții normale, studentul Boris Kojcinovic din Novi Sad ar fi căutat în prezent ghiduri pentru programe de masterat în străinătate. Dar ce mai este normal pentru studenții din Serbia, care, de aproape un an, protestează şi organizează blocade?

Aceasta fiind situația, Kojcinovic își împarte timpul între citirea literaturii pentru teza sa și verificarea listelor de voluntari pentru un eveniment care va marca prima aniversare a prăbușirii acoperișului de beton de la intrarea în gara Novi Sad, care a ucis 16 persoane pe 1 noiembrie 2024.

Kojcinovic este unul dintre liderii mișcării de protest studențești care, după cum spun colegii săi activiști, a scos la iveală ceea ce ei consideră a fi un adevăr incontestabil, respectiv că neglijența sistemică și mai ales corupția au contribuit la prăbușirea acoperișului.

Mișcarea studențească organizează sâmbătă o adunare în oraș pentru a comemora victimele acestei tragedii care a avut un impact profund asupra politicii și societății sârbe.

Amploarea mișcării studențești a crescut

”Victoria noastră este că oamenii au realizat că ceva este greșit și că avem nevoie de o societate justă, cu instituții care funcționează”, a declarat Kojcinovic pentru DW.

Folosind sloganul ”Aveți sânge pe mâini” și inundând spațiile online și offline cu imagini ale unor amprente roșii (simbolul protestului), mișcarea de protest a studenților sârbi, născută în siajul tragediei de la Novi Sad, s-a transformat în ultimele 12 luni într-o rețea considerabilă, cu susținători în toată țara și în diaspora sârbă.

Pentru a se asigura că apelul la justiție este auzit de cât mai mulți oameni posibil, studenții au străbătut țara pe jos, au vorbit cu lumea și au organizat nenumărate demonstrații și evenimente de protest la nivel național. Mai mult, grupuri de studenți au mers chiar cu bicicleta la Strasbourg pentru a transmite mesajul lor Uniunii Europene.

Proteste studențești de lungă durată

În ultimul an, studenții au învățat să planifice, să negocieze și să reziste pe termen lung, dar nu au reușit să-i facă pe cei aflați la putere să își asume responsabilitatea.

Autoritățile, la rândul lor, au adoptat o abordare pe mai multe fronturi, încercând să-i ”domolească” pe studenți și profesori prin oferirea de împrumuturi ieftine pentru locuințe și salarii mai mari. În timp însă, au folosit campanii de denigrare, atacuri fizice și s-au dedat la intervenții polițienești dure pentru a intimida cetățenii protestatari. Niciuna dintre aceste tactici nu a funcționat.

Un război de uzură

Politologul Zoran Stojiljkovic a descris situația pentru DW în august ca fiind ”un echilibru al neputinței” – o evaluare pe care Bojan Klacar, directorul executiv al Centrului pentru Alegeri Libere și Democrație (CESID), o consideră în continuare valabilă.

”Ne aflăm într-o criză politică, iar ea nu a fost pe deplin rezolvată. Nu se întrevede un deznodământ pe termen scurt”, a declarat Klacar pentru DW.

Coaliția de guvernare încă nu deține controlul deplin asupra situației și și-a pierdut vechea poziție dominantă, dar cel puțin este mai consolidată decât era acum șase luni, când protestele atingeau apogeul.

”SNS (Partidul Progresist Sârb, aflat la guvernare, n. red) a fost în mare parte în defensivă până la sfârșitul lunii aprilie. Astăzi, el poate stabili agenda și chiar face acest lucru”, spune Klacar.

Pe de altă parte, nici studenții nu se află într-o poziție net mai confortabilă. Klacar observă că mișcarea a schimbat considerabil climatul social, dar nu și relațiile politice din țară.

”Din punct de vedere al infrastructurii, al programului, al ideologiei sau al nivelului de energie existent în acest moment, ei nu sunt pregătiți să întoarcă situația în favoarea lor. Așadar, cele două blocuri sunt angajate într-un test al răbdării, o bătălie a nervilor și un anumit tip de uzură”, spune expertul.

Alegerile vor fi un moment esenţial

Ceea ce vor studenții sunt alegeri, dar responsabilii de la Belgrad abordează rar acest subiect. Președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, s-a mărginit să precizeze că alegerile vor avea loc anul viitor, dar fără a spune și când anume.

Klacar este convins că momentul alegerilor este atuul SNS. Stabilirea datei alegerilor îi va permite să rămână cu un pas înaintea adversarilor săi. ”SNS are cel mai mult de câștigat dacă alegerile vor avea loc peste aproximativ un an sau chiar mai târziu”, spune el.

Totuși, pentru ca tergiversarea scrutinului să dea roadele dorite de guvern, executivul trebuie să vină cu mai multe ”vești bune” și să rezolve o serie de probleme acumulate, de la sancțiunile SUA împotriva companiei petroliere sârbe NIS, deținută de Rusia, până la posibile dificultăți în aprovizionarea cu gaze.

”Fără soluționarea acestor probleme și fără asigurarea stabilității preferate de alegătorii SNS, nu sunt sigur că partidul va fi pe deplin pregătit pentru alegeri”, spune Klacar.

Studenții insistă că vor fi pregătiți

Pentru studenți, pe de altă parte, două sunt aspectele esențiale - menținerea unei energii ridicate de protest și crearea unei atmosfere de referendum, în care oamenii să privească alegerile ca pe un sondaj de opinie privindu-i pe Vucic și pe SNS.

Studenții sunt convinși că îți pot menține tonusul indiferent când vor fi convocate alegerile pentru care avertizează că se pregătesc ”cu toată forța”. Pe lângă organizarea protestelor, ei construiesc o infrastructură electorală care include echipe, observatori și un program politic. Lista candidaților studenților este aproape completă, dar rămâne învăluită în mister.

În timp ce unii observatori consideră că alegătorii ar trebui să știe cât mai curând posibil cine va candida la alegeri, alții susțin că este mai înțeleaptă rămânerea în expectativă, astfel încât să poată fi evitată, pe cât posibil, discreditarea candidaților de către partidul de guvernământ și presa aliniată la acesta într-o etapă incipientă.

”Lista studenților seamănă cu mișcarea studențească în sine”, spune studentul Boris Kojcinovic. Ea este diversă din punct de vedere al educației, al originii și chiar al orientării politice.

”Ideea este că nu ne gândim dacă suntem conservatori sau liberali, de stânga sau de dreapta, dacă suntem credincioși sau nu. Obiectivul nostru comun este o societate mai bună, condusă corespunzător, justă, cu instituții care funcționează”.

Hotărâți să continue

Aproximativ 10.000 de pietoni și 5.000 de bicicliști sunt așteptați să sosească la Novi Sad în contextul aniversării de la 1 noiembrie, iar zeci de mii de oameni ar urma să li se alăture în ziua comemorării.

Autoritățile, care acuză studenții că pregătesc acte de violență, au promis un ”răspuns din partea statului”. Studenții, pe de altă parte, au declarat în unanimitate că violența nu este modul lor de protest.

”Va fi o adunare comemorativă demnă, consacrată exclusiv victimelor tragediei. A trecut un an de când acei oameni au murit sub copertină și nimeni nu a fost tras la răspundere, cu toate că rapoartele indică în mod clar corupția și implicarea unor părți ale sistemului”, spune Boris Kojcinovic.

După un moment de reculegere în memoria victimelor, studenții spun că vor reveni la protestele zgomotoase până când cererile lor vor fi îndeplinite.

”Vom rămâne pe poziții până când vor fi organizate alegeri în care voința cetățenilor să nu fie manipulată, obstrucționată și abuzată. Nu văd cum ar putea fi altfel”, concluzionează Kojcinovic.