Să fie oare vorba despre o stranie coincidență, ba chiar o contradicție flagrantă, atunci când, pe 11 noiembrie, copiii din multe părți ale Germaniei umblă pe străzi cu felinare în mâini, în timp ce oameni veseli, îmbrăcați în costume colorate, strigă ”Alaaf” sau ”Helau”? Nici una, nici alta. Originea sărbătorii Sfântului Martin și a carnavalului este, de secole, aceeași. 

La 8 noiembrie 397 d.Hr. pleca dintre cei vii, iar la 11 noiembrie era înmormântat episcopul Martin de Tours. Evenimentul a fost unul cu reverberații imense, motiv pentru care ziua de 8 noiembrie este una de sărbătoare. Povestea soldatului Martin, care și-a împărțit mantaua cu un cerșetor și a fost ulterior canonizat, este cunoscută în întreaga lume.

El este unul dintre puținii sfinți care nu au obținut acest statut ca martiri, ci datorită iubirii lor pentru aproapele și modului de viață creștin. Caritatea sa l-a făcut un patron popular nu numai pentru săraci, ci și pentru meșteșugari, viticultori și fermieri.

Sfârșitul anului agricol

În Evul Mediu, ziua de Sfântul Martin, la unsprezece zile după sărbătoarea recunoștinței, marca sfârșitul anului agricol, când era adunată recolta, culeasă via și plătită chiria (de obicei sub formă de gâște îngrășate).

Pentru că în această zi trebuiau consumate alimentele perisabile, cum ar fi carnea, ouăle și produsele lactate, lumea sacrifica animale. Apoi urma o perioadă de post impusă de biserică.

Postul înainte de Crăciun?

Deși este greu de crezut, în trecut lumea postea înainte de Crăciun. În zilele noastre, consumul excesiv, târgurile de Crăciun cu prăjituri și cârnați prăjiți, cu vin fiert și fripturi supradimensionate, transmit exact opusul.

Cu secole în urmă, perioada Adventului era, la fel ca perioada dinaintea Paștelui, o perioadă de post strict, care începea după 11 noiembrie și dura șase săptămâni, pentru pregătirea în liniște a sărbătorii nașterii Mântuitorului Iisus Hristos.

Cu toate acestea, evoluțiile ecleziastice și sociale au făcut ca porunca de a posti în timpul Adventului să fie din ce în ce mai relaxată, până când Biserica Romano-Catolică a abolit-o în 1917.

Ultima petrecere înainte de Advent

Așadar, înainte de pocăință și abstinență, oamenilor li s-a permis din nou să exagereze, cu mâncare, băutură, dansuri și petreceri exuberante. Toate acestea într-o batjocură față de Biserică, căci numărul unsprezece nu marchează doar înmormântarea Sfântului Martin, ci se află exact între două numere sfinte cu o mare valoare simbolică pentru creștinism: zece pentru cele zece porunci și doisprezece pentru cei doisprezece apostoli. Numărul unsprezece dintre ele perturba această ordine divină, iar acest lucru l-a transformat, în timp, într-un număr nebunesc.

Carnavalul pornește oficial pe 11 noiembrie, la ora 11:11. În zona renană, în orașe precum Köln, Düsseldorf sau Bonn, lumea se costumează și sărbătorește zgomotos începutul ”sesiunii”.

După această zi explozivă, carnavalul intră în ”hibernare” până în ianuarie. Apogeul este carnavalul stradal din februarie, un maraton colorat care ține șase zile și care se încheie în Miercurea Cenușii (Aschermittwoch).

Sfântul Martin și "nebunii": contrariile se atrag

Astfel, în timp ce Biserica îl onorează pe Sfântul Martin din Tours pe 11 noiembrie, care și-a împărțit mantia cu un cerșetor, copiii defilează pe străzi cu felinare și fanfare și cântă pentru dulciuri la ușile oamenilor, petrecăreții carnavalului sărbătoresc bucuria vieții și a libertății cu voce tare, înainte de a intra în perioada contemplativă a Adventului. Două sărbători foarte diferite, care se completează minunat. Aici lumină, solidaritate și liniște, dincolo râs, muzică și libertate.

Ziua de 11 noiembrie devine astfel un simbol al compasiunii, solidarității și bucuriei de a trăi. O zi ca un dans al contrariilor, care ne amintește că viața merită să fie sărbătorită.