În fața sălii de evenimente a Institutului Goethe este coadă iar înăuntru este deja plin, locuri pe scaune nu mai sunt așa că se stă și în picioare. Nu e o sală mare dar pentru rețeta spectacolului propus și pentru ora la care are loc, trei după-amiaza, este o mulțime impresionantă - liceeni și adulți hipsteri, sociologi și muzicieni, un amestec neașteptat venit să asculte niște iluștri necunoscuți ale căror destine au fost aruncate cumva la marginea societății.

Cu vioara de la clasic spre lăutărie

Andrei Dinescu a studiat vioara de la patru ani. ”Am făcut muzică clasică de mic, am cântat cu orchestra”. Dar nu a urmat conservatorul, pentru că instituția care oferă patalamaua muzicienilor români nu are specializările care îl atrăgeau la acea vârstă - muzică electronică, psihedelică.

Crescut în preajma unor muzicieni romi, cu lecții de vioară luate inclusiv de la marele violonist Ion Voicu, Dinescu a fost fascinat de cultura acestei etnii și, spune, ”am ajuns la bătrânețe elevul școlii de muzică roma. Există o școală reală de muzică romă, chiar dacă ea nu este o clădire în oraș, nu este o instituție oficială. Lăutari care au cântat live toată viața încep să dea lecții. Să trăiască din asta. Cum unele familii își dau copiii la meditații la română sau engleză pentru capacitate, așa îi dau altele copiii la lăutari, să învețe instrumentul”.

Dacă 8 aprilie este Ziua Internaţională a Romilor și Sărbătoarea Etniei Romilor, o parte din comunitate leagă mai degrabă Ziua Națională a Romilor de o celebrare religioasă - 15 august, când creștinii sărbătoresc Adormirea Maicii Domnului, popular numită Sfântă Mărie Mare. În urmă cu doi ani, de 15 august, la Pata Rât, groapa de gunoi a Clujului lângă care trăiește în condiții mizere o semnificativă comunitate de romi, a fost organizat un fel de ”anti-Untold”. Liderii comunității au pus pe picioare un festival de cultură romă pentru locuitorii acelui cartier improvizat și pentru toți cei care au dorit să le asculte muzica. Scopul evenimentului a fost, în primul rând, sensibilizarea opiniei publice asupra unui subiect pe care autoritățile îl ignoră: condițiile mizere de locuire ale unei părți a populației orașului Cluj. Pe scenă, alături de artiști romi a urcat și trupa lui Andrei Dinescu, Impex.

Teatru și muzici pentru și cu deținuți

Nu era prima oară când muzicianul avea contact cu această lume. Începuturile sunt legate de două doamne. ”Una”, povestește Dinescu pentru DW, ”este o regizoare de film originară din Serbia care trăiește în România. Ivana Mladenovic a făcut un documentar cu tinerii din Centrul de Detenție de la Craiova, i-a filmat în penitenciar, i-a filmat, i-a filmat și după eliberare. Și a avut ideea de a le oferi o sesiune de muzică. Am încărcat o dubă cu toate instrumentele din sala noastră de repetiții și, cu câțiva colegi, ne-am dus la Penitenciarul de Minori și Tineri din Craiova. Ne-am gândit că vom cânta pentru ei și, în final, de fapt, au fost câteva ore de cântat cu ei”.

Cea de-a doua persoană care a contat în demersul lui Dinescu a fost Dana Cenușă, pe atunci comunicatoare a Administrației Naționale a Penitenciarelor. ”Este singura sfântă cu acte în regulă pe care am cunoscut-o!", mărturisește muzicianul. ”Avea o poziție oficială - doar că strict din proprie inițiativă a organizat sute de acțiuni umanitare, inclusiv un festival de teatru cu deținuți. A contactat artiști din libertate pe care i-a dus să lucreze cu deținuții, să pună în scenă piese de teatru. S-a jucat și Shakespeare cu deținuții. În urmă cu 12 ani a vrut să existe și un concert în deschiderea sau în încheierea acestui festival de teatru. Și a ajuns la mine, după ce a vorbit cu diverși muzicieni dintre care unii cereau mulți bani iar alții se speriau când auzeau de pușcărie. Eu n-am vrut nici bani și nu mi-a fost nici frică”.

De la o întâmplare punctuală s-a născut ideea de a le organiza deținuților cursuri de muzică. ”Domnul Dinescu a mai desfășurat un proiect, acum câțiva ani, la noi în instituție și a revenit acum doi ani cu un program adresat persoanelor de etnie romă dar nu numai, dedicat melodiilor acestei etnii, numit Shamanelism, care a avut un impact foarte mare asupra celor internați la Centrul de detenție din Craiova”, explică Cristian Dumitrescu, educator la penitenciarul pentru minori. ”Toți erau doritori, toți voiau să participe la această activitate dar nu puteam să scoatem toată lumea pentru că erau prea mulți și spațiile sunt limitate. Au fost selectați pe baza unei programări, a dorinței de a învăța, a vocației și aptitudinilor pe care le aveau. Unii dintre ei știau de acasă deja să bată la darabane, când nu aveau instrumente băteau în camere pe mese. Prima oară i-am luat pe cei care avuseseră cât de cât contact cu domeniul, să zicem așa. Fiind muzica pe care majoritatea o ascultă, le-a fost tuturor foarte ușor să se integreze în acest proiect”.

Parcuri, muzee și Institutul Goethe

În urmă cu ani buni, când a descins prima oară la Craiova la ideea Danei Cenușă, inițiativa nu a avut finanțare. Dar, își amintește Dinescu, ”am făcut o superformație cu deținuții, cu care am cântat apoi în libertate, la cinema Scala, la festivalul de film despre drepturile omului One World, în cluburi. După câteva luni s-a terminat programul și am suferit ca un câine pentru că a trebuit să-mi iau instrumentele acasă. Era echipamentul cu care lucram, nu aveam două seturi de tobe sau două seturi de boxe. Atunci mi-am zis că dacă vreodată revin la acest gen de proiect o să fac rost de finanțare ca să dotez penitenciarul cu instrumente care nu sunt ale mele de acasă ci rămân acolo. Acum doi ani am reușit să scriu proiectul și am obținut sprijin, așa că avem boxe, mixer, microfoane, darabane. Au cu ce lucra”.

Finanțarea a venit printr-un grant comun asigurat de SEE (la care contribuie Liechtenstein, Norvegia și Islanda) și programul Ro-Cultura al Ministerului român al Culturii. Și, completează educatorul Dumitrescu, internii centrului de deținuți chiar ”vor să participe la asemenea activități, mai ales că proiectele acestea se termină și cu ieșiri în comunitate. Pentru ei contează foarte mult să vadă lucruri și locuri - în Craiova am fost, de exemplu, în parcul Romanescu sau la muzee”, pe lângă concertele de genul celui găzduit în martie de Institutul Goethe din București.

”România are o specificitate: minoritățile - germanii, evreii, roma, sârbii și mulți alții. Am colaborat mereu cu diverse minorități, pentru că minoritățile sunt o provocare pentru Europa, pentru coeziunea europeană și pentru o gândire ce depășește granițele naționale. Observând nivelul de discriminare a diverselor minorități, cum este cazul romilor dar și a minorităților sexuale, LGBT, se poate constata cât de mult am avansat noi, cu toții, ca societate, cât de serios ne punem problema drepturilor omului, a egalității, a anti-țiganismului și altor astfel de teme”, apreciază, într-un interviu pentru DW, dr. Joachim Umlauf, directorul Institutului Goethe.

Centrul cultural german de la București nu este la prima acțiune de acest fel. ”De ani de zile activăm în zona drepturilor minorității rome, în urmă cu doi ani am colaborat cu Institutul Francez la organizarea unui mic festival la care au cântat muziciene și muzicieni roma din Germania, Franța și România. Au fost concerte și ateliere de educație muzicală. Această scenă este de fapt chiar o rețea internațională de artiști. Acolo l-am cunoscut pe Andrei Dinescu și am aflat despre proiectul lui, care mi-a plăcut imediat. Când m-a întrebat dacă ar putea să vină din când în când cu reprezentații la Institutul Goethe am fost evident de acord”.

Muzica pe post de terapie

Odată ce proiectul a fost aprobat de finanțatori, Dinescu și colegii săi le-au putut oferi celor de la centrul de detenție pentru minori instrumente care ”sunt acum permanent acolo, pot merge oricând să le folosească. În loc să stea degeaba în celulă și să o ia razna între patru pereți, preferă să poată cânta, să facă exerciții de ritm. Există efecte terapeutice ale muzicii. Sper să le fac viața un pic mai puțin sinistră decât este ea acolo. Sper să își dezvolte abilități, să își aducă aminte că au valoare, să le crească stima de sine pentru că stima scăzută de sine conduce la alegeri din spectrul infracționalității. Nu ai de unde știi că poți oferi ceva bun societății. Viața este grea. Iar viața unor tineri, eventual săraci, eventual romi și deținuți este și mai grea. Sunt discriminați că sunt romi, sunt discriminați că sunt deținuți, vin și dintr-un mediu sărac. Cineva trebuie să le reamintească și lor și să reamintească și societății, că acești oameni, deși au greșit, au și ceva de oferit. Dar trebuie văzut ce anume, și trebuie ca și ei să se descopere”, spune Dinescu, care nu ratează nici o ocazie pentru a puncta că o greșeală nu înseamnă neapărat un capăt de drum și că oricare dintre deținuți poate să-și schimbe în bine viața.

Profesor și ucenic

Muzicianul Andrei Dinescu a descoperit sâmburele acestei schimbări posibile chiar acolo, în spatele gratiilor pe propria piele: ”Evident că e bine să fie cineva care să lucreze cu ei, de aia am mers noi cât de des am putut. Dar: când am ajuns să fac muzică în penitenciare m-am dus, inițial, ca profesor. Dar ghici ce? Am găsit oameni atât de buni la muzică acolo încât am ajuns de multe ori elev. Am lucrat și cu adulți, la Penitenciarul Rahova, unde am cunoscut lăutari profesioniști care făcuseră ceva ilegal în viața lor și ajunseseră la pușcărie. Ei m-au învățat pe mine. Nu le-am zis eu lor ce să facă, mi-au zis ei mie ce să fac - muzical, vorbind. Am început de la patru ani muzica. Recunosc tehnica. Nici măcar nu are legătură cu stilistica, cum o percepe în general lumea, sau cu versurile. E o chestie tehnică. Armonii complexe, ritmuri complexe. Iau vioara în mână și verific dacă pot să cânt din prima sau, hopa, nu pot! Așa că tot ce a fost greu de cântat m-a făcut să devin elev la acești domni lăutari și am de învățat de la acești oameni”.

Printre ”artiștii” care au cântat la Institutul Goethe a fost Armando. Are 21 de ani și este din 2023 în centrul de detenție de la Craiova. Are un lăutar în familie pe care l-a mai însoțit ”la cântări, la nunți, la botezuri. Îmi place foarte mult să bat la darabană. De când am ajuns aici la centru am început să cânt și cu vocea, ceea ce afară făceam. Abia acum am aflat că pot și a început să-mi placă. Îmi plac ambele și mă ajută foarte mult. Psihic, în primul rând. Mă schimbă total, mă relaxează, pentru că viața înăuntru este foarte urâtă - stai departe de familie, sunt foarte multe probleme acolo, sunt neînțelegeri cu colegii, trebuie să lași de la tine foarte multe, să te întorci singur către bine. Să lași răul deoparte, să tratezi cu indiferență tot ce te atrage la rău. Să știți că se poate. Tu singuri să-ți zici că o să treacă totul”. Dacă va da bine la comisia de liberare va ieși din penitenciar în 2025, ”dacă nu, aș mai avea vreo trei ani”.

Legătura dintre istorie și detenție

”Astfel de programe contează la comisia de liberare condiționată, alături de de interviurile pe care ei le susțin în fața instanței, a procurorilor, a judecătorilor, a celor de la serviciul de probațiune”, explică Cristian Dumitrescu. ”Pot fi eliberați mai devreme, dacă instanța hotărăște acest lucru, pentru că instanța de judecată este ultima care dă verdictul. Contează activitățile la care au participat, dacă au participat la școală sau la alte programe susținute de educatori, asistenți sociali, psihologi, dacă ies activitățile lucrative, la cantină, la curățenia în unitate, contează și comportamentul pe care le-au avut la ieșirile în comunitate, cum a fost și aceasta, dacă au fost cuminți. Și să știți că astfel de programe au un impact pozitiv asupra lor”. Armando confirmă: ”Sunt foarte multe activități văzute foarte bine în instanță. Îmi plac dar mă și ajută să ies mai repede. Le faci că-ți place, dacă nu îți plăcea nu le mai făceai”.

Dinescu își amintește că atunci când a ajuns prima oară să lucreze în penitenciar, autoritățile îl suspectau că va face cu deținuții alte stiluri muzicale. ”Vă dați seama: așa, blonziu, cu părul de rocker, cu față de Vama Veche… Dar aparențele înșeală. N-am mers pe ideea de a forța pe cineva să facă ceva. Ei sunt deja închiși, nu îi mai obligi suplimentar. I-am întrebat direct ce le place și au răspuns, în cor, că manele. Normal că manele am făcut. Programul este, oricum, specializat pe cultura romă. În penitenciar, romii sunt majoritari. De ce? Sunt niște explicații socio-istorice: cu cei 500 de ani de sclavie și cu holocaustul, trecutul este mai degrabă greu și rău. Este, acolo, un cerc vicios, al unei etnii ținute în lanțuri. Istoria asta foarte grea, cu sărăcie multă de sute de ani, are legătură cu infracționalitatea, mai mult decât are etnia. Și, indirect, mai are efecte și astăzi”.

Vârsta celor aproximativ 300 de tineri internați la centrul de detenție din Craiova este de la 14 la 30 și de ani. ”Răspund pentru faptele pe care le-au făcut între 14 și 18 ani. După aceea, dacă sunt condamnați penal vin la noi sau merg la Tichilești, în Brăila, unde rămân până își termină pedeapsa, separați pe secții - minorii, tinerii și majorii. Numai dacă au un comportament necorespunzător pot fi mutați, după vârsta de 21 de ani, la penitenciarele de adulți. Dar se observă o evoluție pozitivă la cei majori. Sunt mai responsabili, mai conștienți, vor să meargă cât mai repede acasă, să se întoarcă la familie și în societate”, subliniază, într-o discuție cu DW, educatorul Cristian Dumitrescu.

Vorbește însă cu entuziasm despre interesul tinerilor deținuți față de proiectul Shamanelism. ”Cântecele sunt repetate săptămânal, se lucrează la anumite ritmuri, la anumite melodii iar cele care ne ies cel mai bine le prezentăm. Sunt multe încercări dar ne străduim să lăsăm o impresie plăcută. În general sunt cântece preluate dar au fost și unele idei proprii. Unul dintre băieți a compus o melodie dedicată fetiței lui”. În martie, adaugă Dumitrescu și pare chiar mândru de reușita tinerilor, au pregătit un program de Ziua Femeii la care au invitat mamele deținuților.

De la Bartok la Waste Side Story

Implicarea în proiecte dedicate etniei roma va continua pentru Institutul Goethe, susține dr. Umlauf, coordonatorul centrului cultural german. ”Avem anul acesta un mare proiect - legat de binecunoscuta groapă de gunoi de la Cluj, Pata Rât. Alături de alți parteneri am contribuit la crearea și punerea în scenă a unei opere cu temă actuală, Waste Side Story, la care sunt integrați și muzicieni roma locali. Premiera va avea loc pe 10 mai la Opera din Cluj”. Iar peste câteva săptămâni urmează să fie organizate la Hamburg mai multe workshopuri identitare cu femei de etnie roma. Atelierele din orașul hanseat vor fi conduse de regizoarea și actrița - ea însăși de etnie roma - Alina Șerban, recompensată în 2020 pentru rolul fabulos interpretat în filmul "Gipsy Queen" cu prestigiosul Deutscher Schauspielpreis (premiul german pentru cea mai bună actriţă).

”Există o diferență între declarații și viața de zi cu zi. În România, Guvernul are departamentul pentru relații interetnice cu oameni care fac o muncă foarte bună cu diversele minorități, dar lucrurile acestea nu merg doar impuse de sus, trebuie să prindă viață și în societate. Acțiunile noastre țin de cultură și ni se pare important să înțelegem cum s-au născut și au evoluat tradițiile și moștenirea culturală în România dar și în restul Europei. Compozițiile unui Bartok pot fi înțelese abia dacă știi că a studiat muzica populară, inclusiv pe cea a romilor. Integrare prin integrarea culturilor este scopul final”, conchide dr. Joachim Umlauf, directorul Institutului Goethe din București.

Shamanelism este un proiect de explorare și consolidare, prin intermediul muzicii contemporane a romilor, a identității culturale etnice a tinerilor romi deținuți în centrul de recuperare socială a tinerilor de la Craiova. Obiectivul include descoperirea, formarea și sprijinirea unor talente muzicale în rândul tinerilor romi deținuți și se va finaliza prin producerea unor albume muzicale și a unei fonoteci digitale de muzică romă contemporană, printr-o expoziție de fotografie și mai multe concerte. Alături de Andrei Dinescu, la formarea muzicală a tinerilor mai participă alți trei artiști - Piti Pitișan, Jerry Boacă și Andrei Baicu.