Se împlinește, astăzi, 8 decembrie, un an de la răsturnarea dictatorului sirian Bashar al-Assad. Familia acestuia a condus Siria timp de peste 50 de ani. Tatăl, Hafez al-Assad, a fost la putere începând din 1971, iar după moartea lui, în anul 2000, fiul Bashar a preluat conducerea statului. Domnia autocratică a familiei Assad a dus, în 2011, la o revoltă populară și apoi la un război civil brutal, care a durat aproape 14 ani.

La 8 decembrie 2024, o ofensivă fulgerătoare a miliției rebele Haiat Tahrir al-Sham (HTS, în traducere Consiliul pentru Eliberarea Levantului) a răsturnat aproape fără rezistență regimul Assad. Bashar al-Assad și familia sa au fugit în Rusia, iar în ianuarie liderul HTS, Ahmed al-Sharaa, a fost numit președinte interimar. Ce s-a îmbunătățit în Siria de atunci? Și ce nu?

Situație de securitate complexă

Elicopterele nu mai aruncă bombe barilă, iar avioanele rusești nu mai efectuează atacuri asupra spitalelor. Cu toate acestea, Siria se confruntă în continuare, fapt confirmat în noiembrie și de Consiliul de Securitate al ONU, cu o situație de securitate dificilă. Principalele așezări ale unor grupuri precum kurzii și druzii nu se află sub controlul administrației centrale iar conflictele cu minoritatea alawită au fost sângeroase și rămân în esență nerezolvate.

Capitala Damasc este relativ liniștită. Potrivit Syria Weekly, un newsletter realizat de Charles Lister, expert al Middle East Institute din SUA, violența a scăzut în ultimul timp.

Totuși, continuă să aibă loc confruntări între forțele de securitate ale noii guvernări siriene și alte grupări din întreaga țară. De asemenea, forțele loiale lui Assad sunt încă prezente, deși în mod acoperit. Problematică este reapariția organizației teroriste extremiste Stat Islamic (IS), care profită de situația de securitate precară.

Conform unui raport al Agenției Uniunii Europene pentru Azil (EUAA), noii deținători ai puterii din Siria nu controlează pe deplin țara. ”Se relatează despre cazuri în care nu se aplică legile, despre criminalitate și acte de răzbunare”, afirmă agenția.

Dispută pe tema justiției de tranziție

Unul dintre marile conflicte și una dintre principalele cauze ale violenței persistente este urmărirea presupușilor foști colaboratori ai regimului Assad. De aceea, un sistem funcțional de justiție de tranziție, un proces care ar recunoaște crimele comise de regimul Assad și de alte grupări, este atât de important, se arată într-un articol al Syria Justice and Accountability Center (SJAC), publicat la Washington în septembrie anul trecut.

În mai, guvernul a înființat două comisii independente: una pentru căutarea miilor de sirieni care sunt încă dați dispăruți după căderea lui Assad. Cealaltă comisie are sarcina de a investiga crimele comise de fostul regim.

Potrivit SJAC, prima comisie a fost foarte activă. Cea de-a doua însă ”a înregistrat mai puține progrese, posibil din cauza lipsei de sprijin din partea guvernului central”.

Organizațiile internaționale pentru drepturile omului, precum Human Rights Watch, au criticat, de asemenea, Comisia Națională Siriană pentru Justiție Tranzitorie: aceasta investighează doar crimele comise de guvernul lui Assad. Crimele altor grupări, cum ar fi, posibil, cele ale miliției radical-islamiste HTS, pe care președintele interimar al-Sharaa a comandat-o în trecut, sunt trecute cu vederea.

Încă nu au avut loc alegeri directe

La începutul anului, Siria a organizat primele alegeri relativ libere pentru Parlament. Din cauza circumstanțelor dificile din țară, potrivit explicațiilor guvernului interimar, cetățenii nu au votat direct, ci prin persoane desemnate sub forma unor colegii electorale. Al-Sharaa își păstrează mandatul de președinte interimar până la intrarea în vigoare a unei noi constituții.

Siria lucrează în prezent la o nouă lege fundamentală și a inițiat un dialog național. Diferite grupuri ale societății civile și chiar cetățeni dezbat diverse teme.

Totuși, există în continuare diferențe considerabile în ceea ce privește viitoarea guvernare a țării între administrația interimară și diferite grupuri ale populației. Criticii îl acuză pe al-Sharaa că își consolidează puterea și că se comportă din ce în ce mai mult ca un autocrat.

Democratizare sau regres?

”Cu siguranță este încă prea devreme să vorbim despre o democratizare a Siriei, dar noile instituții apărute reprezintă o timidă reintrare în politica electorală”, a scris în noiembrie Patricia Karam, colaboratoare a Arab Center Washington.

Mulți analiști internaționali împărtășesc o opinie similară. Evoluțiile aduc Siria într-un moment de cotitură, consideră Karam: țara ar putea ajunge la o guvernare participativă reală. Însă ar putea, tot la fel de bine, să cadă din nou în autoritarism.

Prezență internațională, dar și tensiuni

Politica externă este domeniul în care Siria a trecut probabil prin cele mai mari schimbări. Ambasade altădată închise se redeschid iar președintele interimar se mișcă destul de sigur pe el pe scena internațională.

Al-Sharaa, care a colaborat în trecut cu gruparea teroristă Al-Qaida, s-a aflat anterior pe numeroase liste de sancțiuni. Pe capul lui fusese chiar pusă o recompensă de zece milioane de dolari. Totuși, în septembrie a putut vorbi în fața Adunării Generale a ONU. Iar în noiembrie a fost primul șef de stat sirian, din 1946 încoace, care a vizitat Casa Albă.

Reprezentanți ai guvernului sirian au luat, de asemenea, legătura cu toți cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv Rusia și China. Acest lucru este interpretat ca un semn al creșterii pragmatismului politicii externe siriene: Rusia fusese un aliat al regimului Assad, iar al-Sharaa și mulți dintre colegii săi ar fi fost anterior mai degrabă ținte ale atacurilor rusești.

Marea problemă de politică externă rămân însă încălcările de frontieră ale Israelului. ”Operațiunile militare israeliene pun în pericol civilii, accentuează tensiunile regionale, subminează situația fragilă de securitate și amenință tranziția politică”, a declarat în noiembrie adjuncta trimisului special ONU pentru Siria, Najat Rochdi.

Întoarcerea în zonele distruse

Mulți sirieni care au fugit din țară în timpul războiului s-au întors între timp în patria lor. Conform celor mai recente cifre, ar fi vorba de aproximativ un milion de repatriați din străinătate. Li se adaugă și circa 1,9 milioane de persoane strămutate intern.

Aceștia se confruntă însă cu probleme serioase. Potrivit Consiliului Norvegian pentru Refugiați, multe familii întoarse găsesc în locul vechilor case doar ruine. Infrastructura este distrusă, la fel sunt școli și spitale. Există, de asemenea, și dispute cu privire la cine este proprietarul locuințelor.

În noiembrie, International Rescue Committee a raportat că peste jumătate din rețelele de apă și patru din cinci rețele electrice sunt distruse sau nefuncționale. Costurile estimate pentru reconstrucția Siriei se situează între 170 de miliarde de euro și 345 de miliarde de euro. Este posibil ca acestea să fie chiar mai mari. O analiză realizată de organizația umanitară americană Mercy Corps, bazată pe imaginile satelitare ale iluminatului nocturn al țării, a arătat că alimentarea cu energie electrică s-a îmbunătățit, dar nu în întreaga țară.

La începutul lui noiembrie, agenția siriană de știri SANA a anunțat că, la nivel național, au fost renovate 823 de școli, iar lucrările la alte 838 sunt în curs.

Îmbunătățirea vieții sirienilor este încă imperceptibilă

Mulți dintre cei întorși nu găsesc de lucru. Războiul civil a lovit puternic economia țării. Chiar și astăzi, aproximativ un sfert dintre sirieni trăiesc în sărăcie extremă. Există însă și vești bune: un raport publicat în iulie anul acesta de Banca Mondială preconizează pentru economia siriană o creștere de cel puțin un procent, până în 2025.

Cele mai multe sancțiuni impuse în era Assad au fost ridicate permanent sau temporar, ceea ce ar putea stimula redresarea economică.

Ajutoare financiare suplimentare din partea unor țări precum Arabia Saudită și Qatar, sub forma unor acorduri de investiții de ordinul miliardelor, ar putea, de asemenea, să ajute. Însă, după cum a subliniat Tahrir Institute for Middle East Policy: ”Impactul material asupra vieții de zi cu zi a sirienilor nu este încă perceptibil”.