"Fruntaşa clasei" sau "ţărişoara model". Aceştia erau termenii în care vorbea presa de limbă germană despre Slovenia în 2004 - anul aderării la UE. Acum opt ani, experţii erau de părere că niciun alt stat din rândul celor proaspăt acceptate în comunitatea, pe atunci, a celor 25, n-a fost mai bine pregătit pentru aderare ca Slovenia. În ziua de azi, presa o priveşte dintr-o altă perspectivă: ziarele anunţă, cu titluri de-o şchioapă, că în ţară e criză. Jurnaliştii se întreabă dacă nu cumva şi Slovenia se va retrage sub aripa protectoare a UE. 

Oficial, ţara nu se confruntă cu greutăţi. Cu toate acestea, în faţa Parlamentului, premierul Janez Jansa a avertizat că slovenii vor trebui să economisească mai mult, altminteri vor ajunge să împărtăşească soarta grecilor. Ministrul de finanţe a încercat să calmeze spiritele cu promisiunea că se va face totul pentru a nu fi nevoie de ajutor extern. Guvernatorul Băncii Naţionale a anunţat: "Acum nu avem nevoie de ajutor", cu toate că  rostit accentuat a fost cuvântul "acum".

"Chiar şi o declaraţie falsă trezeşte imediat vigilenţa UE", susţine Hermine Vidovic - de la Institutul Internaţional de Studii Economice, Viena. Anunţuri similare cu cel al guvernatorului sloven au făcut şi Spania şi Portugalia. La scurtă vreme, cele două ţări au cerut, oficial, ajutor din partea UE.

Aşteptări înainte de aderare

În ultimele zile, marile agenţii de rating au retrogradat Slovenia. Noul indice de bonitate a dus la înrăutăţirea condiţiilor pentru această ţară, pe pieţele financiare. Pentru a putea contracta împrumuturi, Slovenia este nevoită să accepte acum dobânzi de aproximativ 7%. Prin comparaţie, în cazul Germaniei - ţară căreia agenţiile de rating îi acordă note mari la fiecare evaluare - dobânzile sunt sub 2%. Mai mult, ocazional, Republica Federală poate beneficia de credite fără dobândă.

Până la debutul crizei financiare şi Slovenia era un elev model. Ţara cu o populaţie de aproximativ două milioane de locuitori trecea drept cea mai dezvoltată republică, din punct de vedere economic, chiar şi înainte de prăbuşirea comunismului.

În aprilie 2004, înainte de integrarea Sloveniei în UE, revista germană "Stern" nota că ţara va fi "prima din valul celor proaspăt aderate care va contribui mai mult decât va primi". Cu toate că, după 2004, economia acestui stat a înflorit uimitor, datoriile au continuat să se acumuleze - atât în sectorul de stat, cât şi în cel privat. Slovenii au ajuns să se bazeze din ce în ce mai mult pe credite, iar în momentul în care criza a învins sursa de bani cu dobândă mică, au început să iasă la iveală şi punctele vulnerabile ale economiei slovene.

Probleme de natură structurală

Principalul punct vulnerabil al băncilor din Slovenia - cu precădere al celei mai mari instituţii bancare "NLB" - ar fi lipsa capitalului propriu. Acţionar majoritar al NBL este, în continuare statul, întrucât conducerea ţării nu a fost pregătită să permită investiţii străine masive nici în sectorul bancar, nici în cel economic. Guvernul de la Ljubliana a argumentat că vrea să rămână "stăpân pe propria ogradă".

"În consecinţă, transformarea acestei bănci într-un instrument politic a devenit posibilă", afirmă Hermine Vidovic. Între cea mai mare bancă a ţării şi structurile politice din Slovenia s-a ajuns la o alianţă păcătoasă, iar "cei aflaţi la putere se pot servi după bunul plac de o asemenea bancă", acuză Vidovic.

Acum banca are o problemă financiară gravă: pentru a întruni condiţiile autorităţii europene de supraveghere a băncilor (EBA), care prevăd o cotă de capital propriu de 9%, NLB  a avut nevoie de peste 380 de milioane de euro. Cu toate că statul sloven a reuşit încă o dată să controleze situaţia, europarlamentarul Jelko Kacin lansează următorul avertisment: "Acum s-a găsit o soluţie de urgenţă, dar până la sfârşitul este necesară o recapitalizare. Dacă nu se va reuşi lucrul acesta, este posibil ca Slovenia să solicite ajutor din partea UE".

În prezent, ar fi vorba de 200-300 de milioane de euro numai pentru NLB. Iar aceasta nu este singura bancă slovenă aflată în dificultate.

Program de austeritate

O altă problemă a ţării ar fi exporturile. Şi în acest sector se constată acum efectele negative ale reticenţei conducerii slovene faţă de investiţiile străine - critică Hermine Vidovic. "Structura e slabă şi există prea puţine produse high-tech", adaugă specialistul din Viena. Celelalte state membre nou-acceptate în UE au permis mai multe investiţii străine directe, iar sectorul exporturilor este mult mai bine structurat.

Desigur, performanţa slabă a exporturilor slovene se reflectă şi pe piaţa muncii. În prezent, rata şomajului este de 8% - mai mică faţă de media de 11% din zona Euro, însă dublă faţă de cea înregistrată în Slovenia înainte de criză. 

Guvernul de la Ljubliana încearcă acum să preîntâmpine agravarea problemelor ţării printr-un program de austeritate care prevede, printre altele, şi reduceri salariale în sectorul public. Prin noile măsuri vor fi economisite la buget aproximativ 500 de milioane de euro în 2012 şi 750 de milioane în 2013. Astfel, actualul deficit bugetar de peste 6% va putea fi scăzut la sub 3%, în decurs de un an.