Vântul înghețat și mușcător bate peste stepa de lângă Donețk. Termometrul arată minus 17 grade. În preajmă se dă lupta pentru orașele Bahmut și Soledar. Soldații dintr-o brigadă ucraineană de tancuri fac exerciții în mijlocul câmpului. Cu câteva zile în urmă au fost retrași pentru o scurtă pauză din miezul luptelor de la Bahmut.

Drumul până la soldați traversează câțiva kilometri buni prin această stepă. „Ei, cum e? Greu să mergi în vestă antiglonț, nu? Au înghețat deja brațele și picioarele?”, întreabă Ihor, ofițer al brigăzii blindate, în drum spre colegii săi de batalion. „Gândiți-vă la băieții care zac în tranșeele înghețate, unde nu este permis să fie aprinse sobe, ca nu cumva să semnalizeze dușmanului prezența”.

Reporterul DW i-a întâlnit în timpul unei pauze de odihnă. Nu toată lumea își dă numele, nu toată lumea vrea să fie fotografiată. Unii au rude în teritoriile ocupate iar familiile altora nici măcar nu știu că sunt pe front.

Rusia nu se uită la propriile pierderi umane

Raportul de forțe din zonă este în prezent de aproximativ zece soldați la unul în favoarea rușilor, conform estimării ofițerilor ucraineni. Pe această secțiune de front, trupele Kievului au de-a face în principal cu armata privată rusă Wagner, care recrutează prizonieri din închisorile rusești.

La Bahmut și Soledar pozițiile rusești sunt atât de aproape încât „putem auzi chiar și ordinele comandanților inamici”, spune Oleh, unul din comandanții de brigadă. Infanteristul Ihor, în vârstă de aproximativ 40 de ani, este vizibil epuizat – ca toată lumea de aici: „Armata ucraineană luptă la limita puterii umane. Nu avem cum să dormim”. Sunt sub asediu zi și noapte. Iar și iar vin lovituri dinspre infanteria rusă. Un ofițer, pe care tot Ihor îl cheamă, povestește cum mici grupuri de 10 până la 15 ruși se aruncă spre pozițiile ucrainene „în valuri”, chiar sub focul încrucișat din tranșeele ucrainene: "Tragem, mor - sunt munți de cadavre pe câmp. Apoi vine următorul grup. Nici măcar nu-și ajută răniții, continuă pur și simplu să se îndrepte spre noi”.

Și Ucraina pierde oameni. „Dar nu înțeleg: rușii au pierderi atât de uriașe. Nu se uită nimeni la ei?", se întreabă infanteristul Ihor. Pentru tovarășul său Dmitro, „e greu să suportăm toate astea. Dar nu avem altă opțiune. Vreau și trebuie să îmi apăr țara, familia, ca să avem un viitor".

Problemele Ucrainei cu moștenirea tancurilor sovietice

Pentru a-și continua contraofensiva și pentru a continua să elibereze din zonele ocupate, ucrainenii au nevoie de mai multe echipamente și arme - de preferință de producție nonsovietică. Reparația tancurilor sovietice T-72 afectate în lupte se face chiar în mijlocul câmpului. Atelierul de mentenanță, cu generatoare și cutii de scule, este sub cerul liber. Un vechi camion cu macara scoate blocul motor dintr-un vehicul de luptă. Inginerul Andrii spune că motorul s-a oprit o dată în mijlocul unei lupte, dar, „în mod miraculos, mecanicul l-a repornit și echipajul a reușit să se salveze”.

Mecanicii schimbă acum blocul vechi cu un motor nou. „Nou” e un fel de a spune. Toate piesele de schimb pentru T-72 sunt fabricate în Rusia iar Ucraina a încetat demult să le mai cumpere. „Avem încă piese de schimb în stoc. Dar unele lucruri lipsesc. Așa că profităm de tancurile rusești avariate și capturate, pe care le disecăm", explică Andrii. Își dorește ca armata ucraineană să scape de „moștenirea tancurilor sovietice”, de toate echipamentele sovietice. Nu pot fi comparate cu echipamentele moderne. Și nici nu pot proteja soldații. Îi întărește spusele comandantul său adjunct Konstantin: armata rusă poate fi învinsă doar cu tehnologie modernă. Iar soldații de la Bahmut își doresc să elibereze teritoriul ucrainean cât mai curând posibil.

„Rușii se tem de Leopard”

Printre militarii ucraineni se discută mult despre capacitățile tancurilor germane Leopard, dar și despre modul în care Germania pierde timpul în dezbaterilegate de livrarea unor astfel de dispozitive de luptă. Se vorbește și despre transportoarele blindate de trupe promise de partenerii occidentali - germanul Marder și americanul Bradley. Dar „Leopardul este ceea ce avem acum nevoie. Lunetele au înaltă precizie iar dispozitivele de vedere pe timp de noapte funcționează în orice condiții meteo. Rușilor le este frică în mod special de Leopard", subliniază ofițerul Konstantin.

Între timp, mecanicul Serhii sudează în aer liber un radiator vechi de peste 50 de ani. Serhii este în armată din 2014 și mâinile lui sunt complet bătătorite de la toate peticele pe care le-a montat în acest timp. „Forțele ucrainene au nevoie de echipamente occidentale, de preferință cu piese de schimb și logistică de reparații”, punctează Serhii, convins că poate repara și echipamente occidentale: „Nu există diferențe majore la motoare. Știu ce să le fac să meargă din nou”.

Presați de timp, Serhii și tovarășii săi repară simultan mai multe tancuri, transportoare blindate de infanterie și camioane. Bătăliile de la Bahmut și Soledar devin din ce în ce mai acerbe. Și nici mecanicii nu dorm mai ușor decât militarii din batalionul de tancuri. Și ei trebuie să „reziste”. Nici ofițerul Ihor nu vede altă variantă. „Acest război este groaznic”, confirmă gradatul, „dar trebuie să câștigăm, pentru a putea continua să trăim în libertate”.