Solidaritate cu o necunoscută
17 februarie 2005
Acţiunea Codrenilor, desfăşurată simultan cu protestele de la Bonn şi Berlin, vine la o zi după ce familia şi cazul ei au fost subiectul emisiunii ”TVR în direct”, transmisă miercuri şi la care reprezentantul Autorităţii pentru Străini din cadrul Ministerului de Interne nu a fost în stare să răspundă întrebărilor legitime ale unor oameni care îşi aşteaptă, până la urmă, dreptatea din partea ultimei instanţe care le-o mai poate oferi – Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Cazul Codreanu este doar unul din seria erorilor comise ca urmare a unor jocuri de culise. Şi erorile s-au ţinut lanţ, ultima fiind evacuarea familiei, în plină iarnă, din sala de aşteptare în care, asemeni unui personaj dintr-o recentă peliculă semnată de Steven Spielberg, îşi duceau, de doi ani viaţa. Gabriela, fiica familiei Codreanu, a studiat dreptul la Bonn, înainte ca, într-o dimineaţă, autorităţile germane să-i ridice, forţându-i să părăsească Republica Federală. O slăbiciune dovedită de responsabili din Ministerul român de Interne a fost exploatată cu cinism de partea germană. Este şi părerea lui Tobias Kettner, vicepreşedintele sindicatului ASTA al studenţilor din Bonn, organizatorul manifestaţiei desfăşurate în faţa Consulatului României din fosta capitală a Germaniei Apusene: ”Este important să subliniem că nu este doar o problemă a autorităţilor române ci, mai ales, a celor germane, care au decis, de fapt, expulzarea. Ne-am adresat şi părţii germane, pentru că familia Codreanu nu a beneficiat de un tratament corect. Ei au devenit apatrizi înaintea înţelegerii secrete germano-române iar autorităţile române au acceptat să îi primească acţionând sub presiune politică”.
Tobias Kettner nu a întâlnit-o niciodată pe Gabriela Codreanu, se cunosc doar din conversaţiile telefonice şi din e-mailurile pe care le schimbă aproape zilnic: ”De altfel, nimeni din asociaţie nu o cunoaşte personal. Cu atât mai comic cu cât de doi ani suntem în contact”.
Gabriela este cu atât mai emoţionată de solidaritatea manifestată de studenţii din Bonn şi Berlin. Deşi a fost forţată să-şi întrerupă studiile, situaţia în care se află a obligat-o la un fel de practică pe propria piele. Atmosfera, în România, o descrie drept terorizantă: ”A venit să stea de vorbă, cu noi, cineva din aeroport. Când s-a îndepărtat, am auzit un poliţist care a abordat persoana, avertizând-o că dacă mai vorbeşte cu noi ar putea să-şi caute un alt serviciu. Oamenii sunt intimidaţi”.
Poate şi de aceea, Codrenii nu au solicitat autorizaţie de protest decât pentru ei, nu şi pentru prietenii care li s-ar fi alăturat la acţiunea din faţa Parlamentului. Nu cu mare folos, căci, de fapt, nu Bucureştii ci autorităţile germane sunt cele care, printr-o decizie politică, pot rezolva problema. Berlinul dă din umeri şi îşi declină orice responsabilitate. Mai mult, chiar, povesteşte Tobias Kettner: ”Am depus o petiţie la Comisia de petiţii din Bundestag şi aceasta este în curs de analizare. Un parlamentar ecologist, Josef Winkler, luase iniţial poziţie în favoarea Codrenilor dar, între timp, le-a recomandat să accepte situaţia şi să se stabilească în România”.
Speranţele se îndreaptă, acum, spre sentinţa CEDO. Dreptul european prevalează în faţa celui german, conchide Tobias Kettner.