Ornamente luxuriante, contrastînd cu austeritatea hieratică a icoanelor, aur căptuşind din belşug cupolele rotunjite, aşternut şi peste mozaicurile bisericilor creştine, fildeş şi argint filigranat, emailuri şi pietre preţioase, grele ţesături de mătase, rezistînd trecerii sutelor de ani, bijuterii care au împodobit creştetul, grumazul, braţele mai marilor şi frumoaselor zilei, relicvarii şi candelabre uriaşe şi, nu în cele din urmă, manuscrise miniate cu conţinut religios, laic şi tehnic, ştiinţific, retrimit vizitatorul înapoi în timp, în istoria de o mie de ani de mărire şi decădere a Bizanţului.

Mai mult rupturile şi schismele, războaiele şi răzmeriţele decît regăsirile şi reconcilierile pe fundalul unor tradiţii culturale comune au jalonat, din perspectiva istoriografiei, destinul Europei.

Bizanţul - între splendoarea imperială şi viaţa omului de rînd, cum poate fi parafrazat explicativ titlul expoziţiei inaugurate la Bonn, mizează, dimpotrivă, pe factorul continuităţii, pe rădăcinile unei spiritualităţi comune, ale cărei ramificaţii transgresează limitele impuse de frontierele naţionale şi geografice, azi.

Circa 600 de obiecte (între care figurează şi piese în aur din tezaurul de la Sînnicolaul Mare), provenind din mari muzee ale lumii, din biblioteci şi tezaure publice şi particulare, sunt expuse nu neapărat conform criteriului cronologic - de la data fondării Constantinopolului, în 324, şi pînă în anul cuceririi acestuia de către Osmani, 1453.

Cartografia expoziţiei se supune unor linii de forţă spirituale, culturale, care converg în perioade de maximă înflorire a Bizanţului – de la anii domniei lui Justinian pînă în 1204, cînd Constantinopolul a fost jefuit de cruciaţi.

Valoarea de excepţie a unor exponate este amplificată de ingenioasa lor punere în scenă, acesta fiind unul din punctele forte ale talentului muzeografic, dublat de acurateţe didactică, calităţi atît de specifice spaţiului muzeal german.

Reconstituirea Bizanţului, aşa cum este ea realizată de expoziţia de la Bonn, oferă vizitatorului o altă excepţională şansă: graţie unor videoanimaţii computerizate, a unor scurte filme documentare, prezentate pe ecranele TV răspîndite în chiar incinta spaţiului muzeal, vizitatorul poate călători la Ravenna, Pergamon, Sinai, Alepo, Salonic, spre a nu aminti decît cele mai cunoscute repere laice şi religioase ale spaţiului bizantin.

Localităţi, monumente, biserici sunt restaurate virtual, digital, readuse la strălucirea şi armonia lor dintîi, în baza unei riguroase documentaţii prealabile. Această „reanimare” culminează cu reconstrucţia tridimensională a oraşului Efesus, cu impresionanta, spectaculoasa proiecţie a Catedralei Sfinta Sofia, realizată de un grup de specialişti ai Universităţii tehnice din Darmstadt, oferind vizitatorului iluzia că pătrunde pur şi simplu în incinta monumentalei construcţii transformată în moschee după cucerirea Constantinopolului.

Dar nu numai atît. Fiindcă cine a depăşit faza de extaz în faţa miraculoasei restaurări, evident iluzorii, a acestei splendori, descoperă, proiectate şi explicate alături, pe un mic ecran, tainele tehnice şi secretele matematice care au făcut posibilă la vremea ei, ridicarea monumentalei catedrale.

Pe durata expoziţiei, deschisă pînă pe 13 iunie, un program muzical (în cadrul căruia va concerta şi Fanfara Ciocârlia pe 19 martie) literar, cicluri de conferinţe şi seminarii, ateliere pentru adulţi şi copii, prelungesc incursiunile vizitatorilor occidentali în spaţiul levantin, bizantin, răsăritean al Europei, receptat încă drept „exotic”, poate şi datorită multiculturalităţii sale „originare”.

Unii cunoscători mai avizaţi ar putea regreta absenţa unui segment expoziţional care să tematizeze schisma religioasă, episodul disputei dintre iconoclaşti şi iconoduli, particularităţile iconografiei bizantine.

Pentru marele public însă, popasul Bizanţului la Complexul Muzeal şi de Artă din Bonn, aşa cum este el conceput şi realizat, este un mare şi nepreţuit cadou cultural, cu atît mai miraculos cu cît el rămîne unic, irepetabil.

Autor:Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu