Acesta din urmă poate să apese pedala și să o folosească pe post de muniție împotriva Maiei Sandu care, la fel ca și Ucraina, nu s-a lăsat doborâtă în 10 zile.

Nici măcar în câteva săptămâni, de când acțiunile de destabilizare manipulate de Rusia s-au accelerat la Chișinău.

Ori de câte ori Rusia vrea să destabilizeze Republica Moldova, pune pe masă și cartea unionistă, nu doar pentru a alimenta polarizările interne, ci mai ales pentru a compromite tema și, odată cu asta, pentru a portretiza România drept un stat care nu respectă independența altuia.

În acest fel, se obțin două efecte: unioniștii autentici sunt compromiși și România este diabolizată fie chiar cu trăsăturile care i se impută Rusiei (imperialism, dorință de cucerire etc.), pentru a șterge astfel diferența, fie cu inducerea ideii de țară slabă, care, în loc să aibă o relație de forță cu Chișinăul, finanțează „separatismul anti-românesc”.

Aceasta din urmă este povestea pe care a ales-o George Simion, a cărui miză poate să fie chiar mai mare decât efortul de a mai sălta AUR, un partid care ar fi vrut să se hrănească din memoria legionară, dar care nu poate mult: România, spune Simion, să nu mai finanțeze guvernul din Republica Moldova, finanțând, în acest fel, separatismul anti-românesc; unioniștii cer unirea, nu ca banii lor să se ducă într-un regim politic (Maia Sandu) străin.

De ce a ieșit/ a fost scos acum George Simion la rampă și de ce tocmai pe tema ajutoarelor financiare pe care România le dă Republicii Moldova?

Atunci când Rusia a început să șantajeze vital Republica Moldova în chestiunea electricității, salvarea a venit de la România. Un gest care a încurcat planurile Moscovei și pe care narațiunile rusofile au început să-l denigreze. Povestea pro-rușilor de la Chișinău suna astfel: România vinde electricitate scumpă moldovenilor, care nu-și vor putea plăti facturile.

Însă, cu tot zgomotul și în ciuda eforturilor făcute de Rusia pentru a diaboliza România în chestiunea electricității date Chișinăului, povestea nu a prins atât de bine pe cât plănuise Kremlinul. România a fost percepută mai degrabă în registrul salvator decât în cel inamic/imperialist și asta se datorează în bună parte Uniunii Europene, ai cărei lideri au mers la Chișinău și au arătat sprijinul clar față de politica președintei Maia Sandu.

Mai mult, ofensiva diplomatică a regimului de la Chișinău, întâlnirile bilaterale reușite, pozițiile de forță, alăturarea Maiei Sandu lângă lideri europeni puternici, toate acestea au neutralizat efectul protestelor manipulate de la Chișinău.

Da, sondajele arată că 30% din populația Republicii Moldovei este pro-rusă, dar procentul aceasta nu a crescut, în pofida uriașelor manipulări rusești, iar Maia Sandu, potrivit ultimului sondaj făcut de Institutul de Politici Publice, se clasează pe primul loc dacă s-ar pune problema unui nou scrutin prezidențial. Iar Moscova a folosit pentru a ataca Republica Moldova toate armele, inclusiv reactivarea fugarului Plahotniuc.

Altfel spus, Rusia și-a ratat țintele la Chișinău, deși calculase că Maia Sandu și guvernul pro-european vor cădea la primul brânci. Cum Ucraina nu a căzut în trei zile, nici Chișinăul nu s-a lăsat băgat în buzunarul Moscovei.

Asta nu înseamnă că lucrurile stau optimist în Republica Moldova, care cumpără electricitate din Transnistria, adică tot de la ruși, finanțând astfel, spre supărarea multora de la Chișinău, regimul separatist al Tiraspolului.

Citiți articolul integral AICI.