Pe lângă tot ceea ce știam, problemele cu PNRR, pensiile speciale, gaura de la buget etc, a izbucnit și greva profesorilor care pune în capul guvernului nu doar profesorii, ci și milioane de părinți care mai degrabă empatizează cu dascălii, oameni ca ei, decât cu guvernanții.

Situația este într-adevăr extrem de dificilă.

Dacă nu îndeplinești revendicările profesorilor și ajungi la blocarea anului școlar, te vor linșa mai ales elevii și părinții din anii terminali, cu examene vitale.

În maximum două săptămâni, ei ar trebui să aibă situația școlară încheiată. În caz contrar, unii și-ar pierde locurile la facultăți străine unde au fost admiși. Dar și pentru părinții cu copii mai mici, care nu pot sta singuri, situația va fi critică, dacă nu au bunici sau alt sistem de ajutor.

Dacă îndeplinești revendicările salariale într-o măsură mulțumitoare, nu vei face decât să pui benzină pe un foc mocnit, și social, și în economie.

Social, evident că vor veni peste Guvern și celelalte categorii, să ceară același lucru. Economic, mărești gaura de la buget, deci deficitul, și dai combustibil inflației, care de-abia începuse să scadă puțin.

Iar inflația va înghiți cu asupra de măsură majorarea acordată și va eroda masiv veniturile tuturor, bugetari și privați.

Dar cel mai rău este că aceste argumente, care ar fi raționale în mod normal, nu mai pot fi folosite de Guvern.

După ce ai împărțit bani cu nemiluita pentru clientelă, după ce ai majorat indemnizațiile parlamentarilor, salariile primarilor, ai creat noi categorii de speciali, nu ai reformat pensiile speciale, după ce ai clamat luni de zile că duduie economia și încasările la buget sunt foarte bune, când președintele călătorește cu avioane faraonice, cum să vii să spui că pentru profesori nu sunt bani?

Deci pentru toți au fost, dar când să ajungă la ei, ce să vezi?, e inflație și nici încasările nu sunt în grafic. Chiar dacă este adevărat, argumentul a fost anulat.

Sigur că majorările salariale în bloc sunt toxice și în mod normal ele trebuie acordate numai însoțite de criterii de performanță. Astfel încât, în timp ce salariile redevin atractive, deci poate fi atrasă din nou în educație resursă de calitate, cei care au eșuat la catedră din lipsă de opțiuni mai bune să fie treptat îndepărtați.

Sigur, aceste criterii trebuie gândite, astfel încât să fie legate în mod real de evoluția copilului. Nu neapărat de olimpiade sau note de 10, ele sunt inaccesibile zonelor necăjite, unde efortul profesorului trebuie să fie și mai mare. Este mai greu să ridici un copil de la 4 la 6 decât de la 8 la 10.

Dar cum să vii cu criterii de performanță la profesori, când munca politicului, fie el guvern, parlament sau președinte este de foarte proastă calitate? Voi nu trebuie să aveți criterii de performanță, doar noi?

În plus, la halul în care arată guvernarea, cu Ministerul Educației inclus, nu există nicio șansă să fie gândite criterii corecte, relevante. Cel mai probabil ar spori puterile unor politruci asupra salarizării profesorilor.

Puteţi citi articolul integral AICI.