Speranțele președintelui rus de a obține o victorie rapidă s-au spulberat, iar negocierile de pace au stagnat. Ce urmează de acum înainte?

În seara zilei de 21 februarie, era imposibil de ignorat faptul că Vladimir Putin plănuia ceva cu adevărat teribil pentru Ucraina, se arată într-o analiză The Guardian a celor 6 luni de război.

Până în acel moment, multe voci îndemnau la calm în fața avertismentelor tot mai insistente ale SUA și Marii Britanii cu privire la o invazie la scară largă. Guvernele francez și german, oficialii ruși și chiar președintele ucrainean Volodimir Zelenski au sugerat că acumularea de trupe a lui Putin de la graniță era o cacealma, iar avertismentele de la Washington au fost exagerate.

Apoi, Putin a apărut la televiziunea de stat, prezidând o ședință a consiliului său de securitate la Kremlin. Și-a pus subalternii să vină, rând pe rând, la microfon, prefăcându-se că le cere sfatul și i-a umilit pe cei care au ezitat să dea răspunsurile pe care le dorea.

Aparent, problema în discuție era dacă Rusia ar trebui să recunoască „independența” așa-numitelor „republici populare” Donețk și Lugansk.

Dar acesta a fost doar un pretext. Ulterior, televiziunea rusă a difuzat un discurs lung al lui Putin, în care a denigrat istoria și statalitatea Ucrainei.

Trei zile mai târziu, la primele ore ale dimineții, a început asaltul rusesc, cu rachete care au căzut în întreaga Ucraina și trupe terestre care au intrat în țară din trei direcții.

Războiul a schimbat irevocabil întreaga lume

Această decizie fatidică a schimbat irevocabil Ucraina, Rusia și întreaga lume în cele șase luni care au trecut. Mii de ucraineni sunt morți și milioane au fost strămutați, fiecare caz reprezentând o tragedie pentru care spiritul impresionant de rezistență și unitatea țării nu reprezintă decât o slabă compensație.

Rusia s-a schimbat și ea, regimul de la Kremlin renunțând la ultimele rămășițe ale democrației și îmbrățișând militarismul cu drepturi depline. Occidentul și-a recalibrat relațiile cu Rusia și banii rusești, iar multe țări au început un program de ajutor militar fără precedent pentru Ucraina.

Șocul acelor prime ore de război, când ceva de neconceput a devenit realitate, este un moment care probabil va rămâne în memoria fiecărui ucrainean pentru tot restul vieții.

În primele zile, evenimentele s-au petrecut incredibil de repede. Până la sfârșitul primei săptămâni, țara intrase deja într-o nouă realitate, în care drumurile erau presărate cu puncte de control conduse de localnici care aveau orice fel de arme asupra lor, primarii se plimbau prin orașele lor îmbrăcați în haine militare pentru a organiza apărarea, în timp ce milioane de femei și copii au fugit în străinătate.

În orașul Mariupol, cei care au decis să plece în primele zile, când încă era posibil, și-au putut găsi siguranța în alte părți ale Ucrainei sau peste hotarele țării. Cei care au decis să aștepte au ajuns să fie blocați, forțați să îndure săptămâni de bombardamente și violențe ale trupelor ruse.

Rezistența Ucrainei

În mijlocul întregii serii de groază și traume, a apărut o poveste înălțătoare a unei țări unite, în care problemele anterioare s-au evaporat în fața amenințării existențiale din est. Rezistența a început cu Zelenski și echipa sa, care au rămas la Kiev în loc să fugă, exemplu ce a fost urmat la mai multe niveluri ale societății.

„Kremlinul spera cu adevărat că vom fi dezorientați și că vom fugi”, a spus vicepremierul Irina Vereshchuk, care fusese chemată cu câteva zile înainte de invazie de către ambasadorul britanic și sfătuită să fugă din capitală. În schimb, ea a rămas.

„Îți poți imagina ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar afla că președintele, echipa lui și guvernul au fugit? Desigur, acest lucru ar demoraliza pe toată lumea”, a spus ea.

În majoritatea orașelor, primarii au rămas și ei pe loc și au ajutat la organizarea rezistenței. „Nu se așteptau la asta”, a spus Gennadi Trukhanov, primarul Odesei.

În regiunea Herson, unde armata rusă a putut să intre fără prea multă rezistență militară în primele zile de război, este clar că unii oficiali ucraineni au colaborat cu rușii. Dar localnicii spun că rușii se luptă acum cu o puternică opoziție subterană din partea oamenilor care rămân loiali Ucrainei.

Schimbare de retorică

În februarie, obiectivul declarat al „operațiunii militare speciale”, așa cum o numește Kremlinul, era acela de a proteja populațiile de limbă rusă din regiunile Donețk și Lugansk, „denazificarea” și „demilitarizarea” țării.

Pe măsură ce avansul rusesc asupra Kievului a stagnat, speranțele lui Putin pentru o operațiune rapidă care să instaleze un nou guvern pro-rus la Kiev și să mențină Ucraina ca stat independent, dar ca satelit al Moscovei, s-au spulberat. S-a dovedit că planurile lui Putin au fost bazate pe o totală neînțelegere a modului în care Ucraina s-a schimbat în ultimii ani.

Asta a dus la o schimbare a retoricii. Acum, politicienii ruși vorbesc despre crearea unei zone „tampon” în Ucraina între Moscova și Vest. Disprețul față de poporul ucrainean, limbă și cultură, au ajuns mai mult în prim-plan.

În zonele ocupate din jurul Kievului, soldații ruși au comis crime de război. Au fost jafuri pe scară largă.

Cum se va termina totul?

După șase luni, „Cum se termină totul?” este o întrebare la care este mai greu ca niciodată să răspunzi. În primele săptămâni ale războiului, miliardarul rus Roman Abramovici a călătorit la Kiev pentru a intermedia discuțiile de pace dintre Zelenski și Putin.

Dar de când lumea a aflat despre crimele din Bucea și din alte părți, au existat puține discuții de pace.

Citiți articolul integral pe Spotmedia.ro.